România se confruntă acum cu o datorie colosală care depășește 150 de miliarde de euro. Această sumă astronomică nu este doar un număr în rapoartele financiare, ci o povară care se va răsfrânge asupra a cel puțin trei generații de români.
Analizând evoluția datoriei naționale, devine evident că aceasta este rezultatul unui șir lung de politici defectuoase și lipsite de responsabilitate fiscală. În 34 de ani de tranziție și experimente politice, clasa politică românească a condus țara spre un viitor îndatorat, fără a construi o economie pentru români sau o infrastructură la nivelul nevoilor cetățenilor.
Când ne gândim la ce ar fi putut fi realizat cu această sumă, realitatea devine și mai cruntă. O datorie de 150 de miliarde de euro ar fi putut finanța construcția a 1.500 de spitale județene complet echipate, sau ar fi putut fi investită în construirea a 150.000 de școli și grădinițe moderne. Chiar mai mult, această sumă ar fi fost suficientă pentru dezvoltarea a 30 de reactoare nucleare, punând bazele unei independențe energetice de durată.
Însă, în locul acestor investiții vitale, România se zbate acum sub greutatea unei datorii istorice, cu efecte pe termen lung asupra creșterii economice și calității vieții. Această datorie imensă este un simbol al eșecului clasei politice, un testament al deciziilor greșite și al lipsei de viziune.
