Românii cu câini și pisici, loviți direct în buzunar. Taxa pe afecțiune: TVA mai mare și iluzii legislative
Românii care au animale de companie urmează să fie taxați în plus prin creșterea TVA-ului la hrana acestora de la 9% la 19%. În loc de sprijin real sunt serviți cu povești sentimentale și promisiuni deșarte. Inițiativa Bonn–Oberkassel nu vine cu soluții ci doar cu vorbe goale și o tentativă de distragere a atenției de la o decizie fiscală dureroasă.
Românii care au câini și pisici vor fi taxați în plus. Guvernul pregătește o creștere a TVA-ului pentru hrana animalelor de companie de la 9% la 19% ceea ce va însemna automat costuri lunare mai mari pentru milioane de gospodării. În loc să fie sprijiniți acești oameni vor fi penalizați pentru că oferă grijă și afecțiune animalelor.
În plină criză economică inițiativa numită „Bonn–Oberkassel” lansată de Adrian Alexandru Dragotă președintele asociației „Felis România” pare să fie mai degrabă o cortină de fum menită să distragă atenția de la faptul că românii vor fi taxați în plus pentru simplul fapt că au grijă de un animal.
„În ultimele zile în România se discută public despre intenția Guvernului de a majora cota de TVA pentru hrana animalelor de companie de la 9% la 19%. Această decizie dacă va fi adoptată ar pune o presiune suplimentară asupra milioanelor de cetățeni care îngrijesc responsabil animale de companie, în special persoane în vârstă familii cu venituri mici sau persoane singure pentru care câinele sau pisica este adesea singura formă de sprijin emoțional constant. În acest context consider că este momentul oportun pentru lansarea unei inițiative legislative și civice care nu doar să contrabalanseze acest tip de măsuri ci să propună o viziune alternativă cu beneficii sociale morale și economice reale pentru România” afirmă inițiatorul.
Dar această „viziune alternativă” nu schimbă realitatea. Milioane de oameni vor plăti mai mult din cauza deciziilor fiscale. Nicio declarație pompoasă și niciun apel la istorie nu va reduce factura la petshop sau la veterinar. Cei care trăiesc cu un venit modest și care consideră animalul lor un membru al familiei vor simți direct efectele acestei măsuri.
Singura promisiune concretă din această inițiativă este că animalele „vor fi considerate membri ai familiei” doar pe hârtie. O etichetă simbolică în timp ce statul le tratează ca pe un lux fiscalizat.
Restul inițiativei este ambalat în fraze fără conținut real. Se vorbește despre un sistem de coasigurare veterinară o idee neverificabilă și imposibil de aplicat în condițiile actuale ale sistemului public de sănătate.
„Dar mai presus de toate această inițiativă poartă numele unui legământ tăcut dintre om și animal scris acum mii de ani. Acum 14.000 de ani în Bonn–Oberkassel un cuplu uman a fost îngropat alături de câinele lor bolnav. Ar fi trebuit să moară în câteva zile. Dar nu a murit. A trăit pentru că a fost iubit. Pentru că a fost îngrijit. Pentru că a fost considerat parte din familie. Acolo în acel mormânt nu s-a încheiat o viață s-a scris prima pagină a civilizației. Astăzi prin acest proiect încercăm să rescriem acea pagină într-un nou limbaj cel al legii.”
Dar realitatea nu este una arheologică sau simbolică. Este una fiscală rece și calculată. Românii vor plăti mai mult. Nu pentru că animalele ar fi protejate ci pentru că statul vrea să încaseze mai mult. Totul sub pretextul „civilizației” în timp ce se introduce o taxă pe empatie.
„Aceasta ar reduce povara financiară asupra proprietarilor dar ar crește și veniturile statului printr-un mecanism contributiv echitabil și previzibil.”
În fapt exact inversul se întâmplă. Povara crește și statul câștigă. Îngrijirea unui câine sau a unei pisici devine un lux iar dragostea față de un animal se transformă într-un nou motiv de impozitare.
„Mai mult proiectul este gândit să depășească granițele naționale fiind pregătit pentru lansarea unei Inițiative Cetățenești Europene (ECI) cu sprijinul membrilor FIFe din 22 de țări ale Uniunii Europene.”
Însă între Bruxelles și București românii rămân tot cu rafturile mai scumpe și veterinarul mai inaccesibil. În timp ce statul calculează încasările suplimentare cetățenii sunt lăsați să plătească nu doar bani ci și prețul indiferenței.
