România trebuie să scape de regimul magistraților profund corupți și privilegiați: Ei au construit statul mafiot! De 36 de ani ne fură viitorul și demnitatea

România anului 2025 este, în esență, o țară captivă. Nu ne mai controlează nici comuniștii, nici tancurile rusești, nici Securitatea oficială. Dar ne controlează, de facto, un regim paralel, profund corupt, impenetrabil și cinic: rețeaua magistraților privilegiați, ridicați pe ruinele unei justiții care trebuia să ne salveze, dar care a ajuns să ne înrobească.

De 36 de ani, în spatele tuturor guvernărilor, schimbărilor și „reformelor”, o structură tăcută, dar influentă, și-a consolidat poziția: judecători și procurori cu averi nejustificate, pensii speciale obscene, imunitate totală și o cultură a impunității care sfidează orice noțiune de stat de drept.

Acești oameni – care se autoproclamă „gardienii democrației” – au devenit, de fapt, pilonii statului mafiot. Ei nu mai apără legea, ci își apără unii altora interesele, clanurile, tăcerea. Ei decid cine trăiește și cine moare politic, cine merge în închisoare și cine scapă. Nu după dreptate, ci după calcule. Nu după adevăr, ci după interes. În multe cazuri, s-au transformat în simpli executanți ai unor comenzi venite din cercuri oculte de putere.

Românii nu mai au încredere în justiție. Și pe bună dreptate. Când vezi cum procurori anchetați sunt avansați, cum judecători compromiși sunt protejați de CSM, cum dosarele marilor corupți dispar sau sunt întârziate până la prescriere, înțelegi: nu e doar incompetență. E complicitate. E sistem.

România a fost jefuită, umilită și trădată nu doar de politicieni, ci și – poate mai ales – de cei care ar fi trebuit să-i apere legea. Fără pactul tăcut al magistraților corupți, niciun politician hoț nu ar fi rezistat. Nicio mafie nu ar fi prosperat. Niciun cetățean cinstit nu ar fi fost îngenuncheat de abuzuri.

În tot acest timp, în loc să răspundă pentru propriile derapaje, sistemul a tăcut și s-a apărat. Cu pensii de zeci de mii de lei, cu scheme de protecție reciprocă, cu refuzul absolut de a fi trași la răspundere. Oricine îndrăznește să-i critice este acuzat că „subminează independența justiției”. Dar oare nu ei au subminat-o? Nu ei au făcut din Justiție un instrument de șantaj, tăcere și impunitate?

Dacă România vrea un viitor demn, trebuie să spunem lucrurilor pe nume: regimul magistraților corupți este unul dintre cele mai toxice obstacole în calea reconstrucției statului. Fără o reformă profundă, curajoasă și sinceră a sistemului de justiție – cu evaluări reale, răspundere penală și eliminarea privilegiilor nemeritate – vom rămâne prizonieri în propria țară.

Nu e suficient să dăm jos guverne. Trebuie să dăm jos rețelele. Iar rețeaua din justiție e poate cea mai bine ascunsă și cea mai periculoasă dintre toate.

România nu va renaște până când Justiția nu va fi din nou a cetățeanului, nu a mafiei togilor.