O anchetă realizată de Stéphane Luçon de la ”Le Monde Diplomatique” și ziaristul Patrick de Hillerin publicată azi și intitulată ”Sistemul de Injustiție al Europei – DSA în România” vizează implementarea Legii Serviciilor Digitale (DSA) a UE în România, subliniind cum o lege menită să aducă transparență și protecție drepturilor utilizatorilor a fost deturnată într-un sistem opac de cenzură. Documentul evidențiază o rețea de actori guvernamentali, ONG-uri și platforme care reduc la tăcere voci independente, fără mecanisme eficiente de apel sau responsabilitate. Se bazează pe investigații, corespondență cu actori implicați și exemple concrete de cenzură, concluzionînd că problema este sistemică și reprezintă un avertisment pentru întreaga Europă.
Arhitectura DSA și Problemele Identificate
DSA stabilește un ecosistem cu roluri distincte (pe hîrtie):
În practică, România relevă o redundanță de roluri, conflicte de interese și lipsă de transparență:
– Aceiași actori joacă multiple roluri (judecători, procurori, informatori), ceea ce concentrează puterea fără verificări.
– Transpunerea DSA în legislația locală extinde puteri de cenzură (ex. CNA implicat în alegeri din Moldova, deși fără jurisdicție).
– Secretomania: Participanți la RRS (ex. Expert Forum, Funky Citizens) nu dezvăluie acțiuni; finanțare opacă (legături cu guverne străine, UE, Soros).
– Lipsa remedierilor: Niciun Organism de Soluționare Extrajudiciară (OCSB) în România; apeluri respinse automat; baza de date DSA ascunde inițiatorii cenzurii.
Puncte fierbinți:
– Capitolele de cenzură ale DSA în acțiune, nu cele care protejează drepturile utilizatorilor
– Transpunerea DSA în legislația locală utilizată pentru a extinde puterile de cenzură
– Consiliul Național al Audiovizualului din România (CNA) implicat în alegerile din Moldova
– Sistemul de Răspuns Rapid (RRS) activat în secret în timpul alegerilor
– Identitatea participanților la RRS neraportată (România, Cehia)
– Secretomania RRS dictată de Comisia Europeană
– Expert Forum: raportor cu legături cu puterea executivă
– Verificări de fapte (fact-checking) care sunt ele însele dezinformări
– Influența Freedom House combinată cu statutul de verificator de fapte
– Lipsa Declarațiilor de Motivare în baza de date a DSA
– Institutul Wiesel extinzându-și mandatul privind Holocaustul în politică
– Lipsa unui Organism de Soluționare Extrajudiciară în România – fără cale clară de apel
– Companie franceză care moderează conținut TikTok în limba română
– Cenzura care vizează conservatorii, acoperirea Gaza și chiar satira
– Platformele ignoră cererile oficiale de transparență
– Doar un exemplu de bune practici în transparență
– ANCOM (DSC al României) tergiversează și evită aplicarea legii
– Platformele (Facebook, TikTok, X) ar trebui să dezvăluie complet cererile de moderare
Cazuri de Cenzură și Modele
Ancheta documentează cazuri sistemice de cenzură vizînd conservatori, acoperire Gaza, satiră și voci independente (nu accidente, ci coordonate politic):
– Jurnaliști veterani: Ion Cristoiu (TikTok suspendat), Robert Turcescu (cont șters după analize electorale), Marius Tucă (autocenzură după multiple eliminări).
– Editori/academici: Stéphane Luçon (Le Monde diplomatique – blocat pe FB/TikTok/X pentru articole Gaza/Ucraina); Paul Dragoș Aligică (restricționat pe FB pentru postări vechi).
– Alții: Andrei Murgescu (satiră etichetată fals); Victor Roncea (etichetat abuziv); Vlad Mercori (shadow-ban după investigații anti-corupție).
Model: Eliminări fără explicații; apeluri inutile; vizînd disidență (ex. critici la sprijin pentru Ucraina, suveranism).
Cele mai importante concluzii
1. Deturnare sistemică: DSA, concepută pentru transparență și drepturi, a creat în România un „sistem de injustiție” opac, unde actori cu conflicte de interese (ONG-uri aliniate guvernamental) exercită cenzură fără control, servind puterea executivă și interese străine.
2. Lipsa mecanismelor de protecție: Baza de date DSA ascunde inițiatori; apeluri/remedii ineficiente; niciun OCSB local; RRS activat secret în alegeri, fără listă participanți.
3. Conflicte și Partizanat: ONG-uri dependente de granturi externe acționează ca auxiliari ai statului; verificări de fapte devin dezinformare (ex. Funky Citizens verifică glume); extindere abuzivă a mandatelor (ex. antisemitism la critică politică).
4. Impact asupra Democrației: Cenzură disproporționată vizînd voci critice, ducînd la autocenzură și regres democratic (România retrogradată la „regim hibrid”); precedent periculos pentru UE, unde DSA poate weaponiza controlul narațiunii sub pretextul anti-dezinformării.
5. Recomandări: Reformă urgentă pentru transparență totală (dezvăluire raportori/acțiuni); contestare verificări de fapte; separare strictă roluri; altfel, DSA devine scut pentru cenzori, nu pentru cetățeni.
Ancheta concluzionează că România este un „canar în mina de cărbune” (un semnal de alarmă n.n.) pentru Europa: fără reforme, DSA riscă să submineze libertatea de exprimare, transformînd spațiul digital într-un instrument de control politic
