România, sufocată de datorii și deficit: Nota de plată a incompetenței guvernamentale o achită mediul privat
Economia României seamănă tot mai mult cu un pacient conectat la aparate, unde perfuziile sunt împrumuturile externe la dobânzi record, iar medicul este un Guvern incapabil să oprească hemoragia bugetară. În timp ce coaliția de guvernare se laudă cu o creștere economică pe hârtie, realitatea din buzunarele românilor și din conturile firmelor private este una a supraviețuirii de la o lună la alta.
Deficitul bugetar a scăpat de sub control, depășind constant țintele asumate în fața Comisiei Europene. Statul român cheltuiește mult mai mult decât produce, iar soluția găsită de guvernanți nu a fost reformarea aparatului bugetar obez, ci taxarea suplimentară a mediului privat. Antreprenorii, considerați „motorul economiei” în discursurile electorale, au devenit „vacile de muls” ale unui stat care refuză să se restructureze. Creșterile de taxe, incertitudinea fiscală și modificările Codului Fiscal peste noapte au creat un mediu ostil investițiilor.
Inflația, deși temperată statistic, continuă să erodeze puterea de cumpărare. Prețurile la alimente, energie și servicii au rămas la niveluri ridicate, în timp ce salariile nu au ținut pasul. „Coșul zilnic a devenit un lux”, spun analiștii economici. „România are una dintre cele mai mari rate ale inflației din Uniunea Europeană, iar acest lucru se traduce prin sărăcirea accelerată a clasei de mijloc și adâncirea vulnerabilității categoriilor defavorizate.”
Dar cea mai mare problemă rămâne datoria publică. România se împrumută cu o frenezie alarmantă, la dobânzi printre cele mai mari din Europa, doar pentru a plăti pensii, salarii și dobânzi la împrumuturile vechi. Investițiile majore sunt, în mare parte, susținute din fonduri europene, nu din bugetul național. Practic, statul funcționează pe datorie, ipotecând viitorul generațiilor următoare pentru a menține pacea socială în prezent.
În tot acest timp, reforma pensiilor speciale și reorganizarea administrativă au rămas simple promisiuni. Agențiile de stat continuă să angajeze pe criterii politice, organigramele sunt încărcate, iar digitalizarea ANAF avansează cu viteza melcului. Evaziunea fiscală rămâne la cote uriașe, mai ales în zona TVA, unde România este campioana negativă a Europei. În loc să colecteze banii de la evazioniști, statul preferă să mărească taxele pentru cei care plătesc deja.
Perspectivele nu sunt optimiste. Fără o reformă structurală dureroasă, dar necesară, România riscă să piardă fonduri europene esențiale din PNRR și să intre într-o spirală a stagnării. Mediul de afaceri este epuizat, iar răbdarea investitorilor străini are limite. Într-o economie globală volatilă, România alege să rămână vulnerabilă, condusă de decizii populiste și de lipsa unei viziuni economice pe termen lung. Nota de plată vine scadentă în fiecare zi, iar cei care o plătesc nu sunt cei care au comandat „festinul” bugetar.
