Ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a propus un proiect de lege care permite abandonarea proiectelor hidroenergetice nefinalizate, punând astfel în pericol independența energetică a României și resursele naturale. Decizia de a renunța la hidrocentrale va duce la o dependență mai mare de surse de energie externe și va contribui la creșterea prețului energiei pentru consumatori.
Într-o decizie controversată care va afecta pe termen lung securitatea energetică a României, ministrul Energiei, Sebastian Burduja, a propus un proiect de lege care transferă responsabilitatea abandonării proiectelor hidroenergetice nefinalizate către operatorii economici care le dețin. În loc să sprijine dezvoltarea unui sistem energetic național bazat pe surse regenerabile, autoritățile românene decid să renunțe la hidrocentrale din cauza costurilor de întreținere și a problemelor de rentabilitate, conform ordinelor Comisiei Europene.
Proiectul de lege, deja depus la Senat, permite ca Hidroelectrica și alte companii să ia decizia de a abandona proiectele hidroenergetice pe motiv că acestea nu ar fi profitabile. Printre cele care vor fi desființate se numără o serie de lucrări hidroenergetice care au necesitat investiții importante din partea statului român. În schimb, se va menține doar un număr limitat de microhidrocentrale, dar și acestea sunt puse sub semnul întrebării. Decizia ar putea duce la pierderea unor resurse esențiale pentru producerea de energie curată și la un impact negativ asupra mediului.
Sebastian Burduja susține că proiectul va simplifica procedurile administrative și va permite companiilor să ia decizii mai rapide în privința abandonării sau optimizării proiectelor. Totuși, această măsură are efecte negative imediate asupra stabilității și independenței energetice a țării. „Cheltuielile semnificative pentru conservarea și întreținerea unor proiecte hidroenergetice nefinalizate nu sunt justificate, iar prin eliminarea acestora, costurile operaționale vor scădea”, a afirmat ministrul. Însă, astfel, România renunță la una dintre sursele sale importante de energie regenerabilă, în favoarea unei dependențe mai mari de importuri și surse externe de energie.
De asemenea, în spatele acestui proiect se află o alegere economică ce va afecta în mod direct prețurile pentru consumatorii români. Ministerul Energiei subliniază că gestionarea proiectelor hidroenergetice nefinalizate presupune costuri semnificative, ajungându-se la aproximativ 1 milion de euro pe an doar pentru conservarea obiectivelor care nu vor fi finalizate. Însă această logică de costuri ascunde o abordare pe termen scurt, care neglijează impactul pe termen lung al renunțării la hidrocentrale.
În plus, renunțarea la aceste proiecte face parte dintr-o politică mai largă de eficientizare economică a activității Hidroelectrica și altor entități, dar nu abordează eficiența energetică globală a sistemului. Operatorii de pe piața energetică din România, care au participare majoritară din partea statului, vor fi forțați să abandoneze proiectele energetice promițătoare din cauza dificultăților economice și a riscurilor financiare. Astfel, România pierde oportunități de dezvoltare sustenabilă a energiilor regenerabile și, în loc să investească în viitor, optează pentru renunțarea la hidrocentrale.
Renunțarea la hidrocentrale înseamnă nu doar pierderea unei surse importante de energie curată, dar și deschiderea drumului pentru proiecte care ar putea afecta grav mediul și contribuie la o creștere a prețurilor la energie. Decizia este cu atât mai gravă cu cât aceasta va crea o dependență tot mai mare de sursele externe de energie, în timp ce România rămâne blocată într-o politică energetică pe termen scurt, fără o viziune sustenabilă pentru viitor.
