Economia României se transformă rapid într-o piață de consum, fără bază solidă de producție. Fabrici se închid, liniile de producție se mută în alte țări, iar locul lor este luat de importuri masive. În loc să susținem industria și antreprenorii locali, guvernul împinge companiile să fugă prin taxe, birocrație și lipsa de predictibilitate.
Rezultatul este dramatic: românii muncesc, dar valoarea adăugată se creează în alte economii. Marile lanțuri comerciale prosperă, rafturile sunt pline de produse din afară, iar România rămâne dependentă de importuri. Tot ce producem cu adevărat în cantități mari – cereale, lemn, materii prime – pleacă neprelucrate, pentru ca apoi să cumpărăm înapoi produse finite la prețuri uriașe.
Companiile care odată ofereau mii de locuri de muncă și puneau România pe harta industrială dispar pe rând. Politicile haotice, lipsa investițiilor și corupția generalizată alungă afacerile, care aleg țări mai prietenoase economic. România pierde atât capital, cât și competență și șanse reale de dezvoltare.
O țară care doar consumă, dar nu produce, devine inevitabil slabă și dependentă. România riscă să rămână la periferia economică a Europei, fără industrie, fără locuri de muncă bine plătite, doar cu importuri și datorii. Dacă nu ne trezim acum, viitorul nostru va fi unul de colonie economică, nu de națiune independentă.
