Ideea postării mi-a dat-o un prieten, care scrie la răspunsul meu că politica e „grea”. Adică greu de înțeles. „Adevărul e ca e grea, nu vezi ce de mișcări se fac în toată lumea. Pai doar dacă te uiți la Erdogan ce și cum joaca… te ia capul, nu mai înțelegi nimic”, răspunde el.
Ba e foarte simplu ceea ce face Erdogan, dacă înțelegi politica. Nu pe-aia teoretică, ci pe cea practică. În care principiile morale contează mai puțin. Principiul axial este cel machiavellic, că „scopul scuză mijloacele”.
Eu pe Erdogan îl înțeleg foarte bine, în tot ceea ce a făcut și face. Când Erdogan a devenit prima oară premier, în 2003, Turcia era a 70-a economie a lumii. Și a făcut o promisiune: voi face din Turcia a 20-a economie a lumii. Ei bine, în 2014, după trei mandate, Turcia ajunsese a 15-a putere economică a lumii. Înainte să devină președinte.
Are cea mai bună, mai modernă, infrastructură de turism din Europa – cele mai noi și mai luxoase stațiuni -, o rețea densă de autostrăzi, o industrie foarte diversificată. Și o agricultură performantă, deși n-are teren arabil, dezvoltând o rețea națională de sere moderne. Cumpărați roșii și alte tomate și legume turcești cea mai mare parte a anului. Mai trebuie explicații?
A dezvoltat industria militară. Dronele turcești sunt recunoscute acum, mai ales după războiul din Ucraina. A făcut tunel pe sub Bosfor, pod peste Bosfor, cel mai mare aeroport din lume la Istanbul, poarta aeriană principală între Occident și Orient. A luat caimacul aeroporturilor din Frankfurt, Amsterdam și Viena. Înainte, ca să zbori spre Eurasia, Extremul Orient sau Sud-Asia, trebuia să mergi acolo. Nu mai e nevoie. Ai Istanbulul.
Pe lângă asta, Erdogan s-a dovedit un strateg redutabil. A urmărit interesul și doar interesul Turciei. Păi nu s-a văzut? Turcia e membru NATO, din 1952. Cu toate astea, a renunțat la achiziția sistemului anti-rachetă Patriot, pentru a achiziționa sistemul rusesc S400. Cel puțin la fel de performant, se spune că este chiar mai bun, dar mai ieftin, normal, stârnind furia Americii. Firmele de construcții turcești, printre cele mai mari din Europa, construiesc proiecte gigant în Rusia.
Cu toate astea, Erdogan n-a pus niciodată Turcia pe masa lui Putin. Îi „joacă” și pe ruși, și pe americani. Din când în când, îi mai arată pisica lui Putin. Pe cine au acceptat Rusia și Ucraina ca mediator pentru deblocarea exporturilor de cereale prin Marea Neagră? Pe Erdogan… Erdogan n-a condamnat Operațiunea Specială a Rusiei în Ucraina, dar nici n–a aprobat-o. Drone însă a livrat Ucrainei.
Ceea ce este clar este că el urmărește ca din bătălia dusă între niște puteri net superioare, să tragă foloase cît mai mari pentru țara lui. E, de astfel de lider ar avea nevoie România. Nu de niște lachei, care comandă tehnică militară de 12 mld. USD, și de la americani, și de la francezi, cu bani în avans, ca să-i mulțumească pe toți. Țara rămîne pe ultimul loc. Ei să rămână la guvernare.
Păi asta face Erdogan? Cu bandiții, cu derbedeii, trebuie să fii bandit, derbedeu. Fiindcă altfel, te „iau cu fulgi cu tot”. N-au milă. Cine să aibă milă de tine? Rechinii financiari globaliști? Niciodată. Principiul actual al Occidentului a devenit jaful. Restul e demagogie. Iar proștii îi cred.
Să mai amintesc ce „mure” le-a dat să mănânce Erdogan în 2015 globaliștilor occidentali? Când au orchestrat lovitura de stat? Cum a „ras” el rețeau sorosistă construită în 30 de ani în Turcia de neomarxistul Gulem, care trăiește în America? Împânziseră toate structurile statului turc: armată, justiție, educație, presă, ong-uri… Într-o lună i-a „rezolvat” Erdogan. Pe toți.
Îl etichetează occidentalii și gloata lor idolatră ca autoritarist? Păi dacă nu era autoritarist, Turcia era destrămată astăzi. Când ai 20 de mil. de kurzi în țară, sirieni, armeni, azeri, afgani, irakieni etc., războaie la toate granițele, cum ai mai putea să asiguri securitatea statului? Nu știți câte atentate comitea PKK-ul în trecut? Nu trecea săptămâna fără unu-două atentate. Câte explozii, câți morți nevinovați? Ați mai auzit în ultimul timp de așa ceva? NU!
Iată de ce spun că Erdogan este un „monstru” politic, unul dintre cei mai mari lideri politici ai lumii. Și sunt puțini. Și iată de ce spun că e greu de înțeles politica. Fiindcă nu e, analitic, circumcisă, abordată holistic. Eu n-am făcut politică, dar vreo 15 ani m-am învârtit pe lângă lideri politici. Și am înțeles tot. Mentalități, comportamente, mașinațiuni… O lume mizeră. Fiindcă oamenii sunt mizeri.
Erdogan o fi autoritarist, dar e patriot. Indubitabil! Grav e că lumea s-a polarizat invers acum. Occidentul a devenit autoritarist, antinaționalist. Adică globalist-dictatorial. Occidentul și-a distrus națiunile. Fiindcă pe rechinii financiari occidentali națiunile îi încurcă. Ei au nevoie să exploateze tot globul.
Dacă aș fi lider politic? Aș schimba paradigma. Aș face tărăboi mare, aș scoate la lumină toate mizeriile. I-aș devoala pe toți. Numai că n-am de gând să intru în politică. Nu te-ar accepta nimeni în vreun partid, să le pui oglinda în față. Sistemul de promovare e închis în partide. Țara le interesează pe ele?
Și, mai nou, au și ele nevoie de aprobare. De la o putere ocultă. Inter și națională. Asta mai e țară liberă? Come on… ! Luptăm de pe margine. Poate se mai trezesc minți.
Autor: David Angelo
