ROMÂNIA 2025 | Diaspora umilită și folosită de stat: criza drepturilor electorale și manipularea politică a românilor din străinătate

În 2025, diaspora românească, sute de mii de cetățeni care au plecat în străinătate în căutarea unui trai mai bun, s-a confruntat cu o combinație de îngrădiri practice ale dreptului la vot, schimbări administrative neanunțate, dezorganizare și exploatare politică într-un an electoral marcat de controverse profunde.

Alegerile prezidențiale din primăvară au scos în evidență probleme sistemice în modul în care statul român a gestionat votul în străinătate, determinând acuzații repetate de încălcare a drepturilor cetățenești ale diasporei și de discriminare administrativă. Potrivit rapoartelor din teren, mai mulți alegători din diaspora au întâmpinat dificultăți semnificative la secțiile de vot, inclusiv mutarea fără anunț prealabil a unor secții de vot în locații mult mai îndepărtate, ceea ce a obligat unii români să parcurgă zeci de kilometri pentru a-și putea exprima opțiunea la urne, fără informații clare în prealabil.

Reprezentanții opoziției au acuzat autoritățile că astfel de schimbări, împreună cu un program de vot redus sau neadaptat fusurilor orare ale diasporei, au creat un mediu ostil pentru exercitarea dreptului la vot în rândul românilor din străinătate. De exemplu, o ordonanță de guvern privind organizarea votului a stabilit ca secțiile din diaspora să se închidă la ora 21:00, ora României, indiferent de fusul orar local, ceea ce în anumite state vestice a însemnat scurtarea semnificativă a timpului efectiv de votare pentru românii aflați la mare distanță de secțiile de vot. Criticii au numit această măsură o „negare a dreptului la vot pentru românii care contribuie la economia țării” și au avertizat că astfel de reguli afectează grav reprezentativitatea și egalitatea în procesul electoral.

Pe fondul acestor dificultăți administrative, opoziția și formațiuni politice au semnalat un climat de manevre politice care au transformat diaspora într-un troc electoral, exploatând nemulțumirile și frustrările acelor români aflați în străinătate. În discursurile publice, unele forțe politice au încercat să capitalizeze pe nemulțumirile diasporei, denunțând neajunsurile organizatorice ca pe dovezi ale unei complicități instituționale, ceea ce a amplificat tensiunile și a transformat votul în străinătate într-o temă de polarizare politică, mai mult decât într-o problemă de drepturi civice.

În același timp, diaspora a fost un element central în analizarea influențelor externe și interne în procesul electoral. Pe rețelele sociale și în mediul digital, activitatea românilor din afara granițelor a fost intens mediatizată și amplificată de algoritmi, iar uneori folosită ca teren de propagandă pentru narative polarizante, contribuind la conturarea unei imagini distorsionate a voinței populare — un fenomen studiat recent în contexte privind „balotul algoritmic” și modul în care platformele digitale au modelat discursul politic la nivel transnațional.

În plan politic, diaspora s-a remarcat printr-o sprijin consistent pentru partide și candidați anti-establishment sau eurosceptici, un fenomen subliniat de analize sociologice care arată că emigranții români votează mai frecvent în scrutinurile prezidențiale decât în cele legislative și că sunt subreprezentați în mecanismele parlamentare de decizie politică, ceea ce accentuează sentimentul de alienare față de clasele politice tradiționale de la București.

Pentru mulți cetățeni din diaspora, 2025 a confirmat o percepție răspândită: statul român nu a reușit să asigure condiții egale și un tratament nediscriminatoriu pentru votul din străinătate, ceea ce a fost interpretat ca un afront adus contribuțiilor economice și sociale pe care românii din diaspora le aduc țării de ani de zile, de la transferuri financiare în țară până la promovarea imaginii României în comunități globale.

ONG-urile pentru drepturile electorale și unii membri ai societății civile au atras atenția asupra riscului ca astfel de practici și reglaje administrativ-politice să erodeze încrederea românilor din diaspora în instituțiile statului și în sistemul democratic însuși. Situația are consecințe nu doar pe termen scurt, în alegeri — ci și pe termen lung, în ceea ce privește reconectarea unei comunități extinse de români la viața politică și socială a țării pe care încă o consideră acasă.

În 2025, diaspora a fost mai mult decât un segment al electoratului românesc: a devenit simbolul unei societăți divizate, al unor drepturi puse sub presiune și al necesității urgente de reforme care să asigure acces egal la participare civică pentru toți cetățenii, indiferent de locul în care trăiesc.