Risc penal pentru cei care ar întocmi retroactiv documente privind excluderea lui Marius Lulea din AUR
Situația privind presupusa excludere a lui Marius Lulea din AUR riscă să intre într-o zonă mult mai gravă decât cea a unei simple dispute politice interne.
Inițial, în spațiul public s-a susținut că Marius Lulea nu și-ar fi achitat cotizația de membru. Acesta a prezentat însă documentul care dovedește plata cotizației până în anul 2028. Ulterior, plata a fost recunoscută, dar s-a continuat susținerea ideii că Marius Lulea nu mai este membru AUR.
Mai mult decât atât, Secretariatul General al partidului a transmis un e-mail nesemnat, fără să atașeze vreo hotărâre de excludere sau vreun alt document care să demonstreze încetarea calității de membru. Prin același mesaj se confirmă însă încasarea banilor reprezentând cotizația și se afirmă că aceștia urmează să fie restituiți.
Această situație ridică o contradicție evidentă: motivul invocat public pentru presupusa excludere a fost neplata cotizației, în timp ce partidul confirmă chiar el că a primit banii. Restituirea ulterioară a unei cotizații deja încasate nu poate, prin ea însăși, să țină locul unei proceduri statutare de excludere și nici să producă retroactiv efectele unei asemenea proceduri.
Până în acest moment nu a fost prezentată public nicio hotărâre de excludere, nicio înștiințare anterioară adresată lui Marius Lulea și nici dovada parcurgerii unei proceduri statutare care să fi dus la pierderea calității de membru.
Legea partidelor politice stabilește că partidele sunt persoane juridice de drept public, iar dobândirea și pierderea calității de membru trebuie să respecte regulile prevăzute de lege și de statut.
În aceste condiții, dacă nu există un act statutar valabil prin care calitatea de membru să fi încetat, situația juridică nu poate fi modificată prin simple declarații publice sau prin returnarea ulterioară a unei cotizații legal încasate.
Din perspectiva lui Marius Lulea, o asemenea conduită reprezintă nu doar o încălcare gravă a regulilor statutare și a principiilor democratice, ci și o problemă de moralitate politică. Ea ridică întrebări serioase despre limitele până la care unii lideri politici ar fi dispuși să meargă pentru a-și conserva pozițiile și privilegiile interne.
Lucrurile ar deveni însă deosebit de grave dacă, ulterior, ar apărea documente întocmite retroactiv pentru a crea aparența că o procedură de excludere ar fi avut deja loc. Orice asemenea înscris ar trebui verificat sub aspectul datei reale a întocmirii, al semnatarilor, al competenței organului care l-a emis, al procedurii urmate și al concordanței dintre cele consemnate și realitate.
Codul penal sancționează, în condițiile prevăzute de lege, falsificarea înscrisurilor și folosirea unui înscris despre care se cunoaște că este fals pentru producerea unor consecințe juridice. Încadrarea exactă poate fi stabilită numai de organele judiciare, în funcție de documentele și faptele concrete.
De aceea, nimeni din interiorul AUR nu ar trebui să își asume semnarea sau validarea retroactivă a unor acte care ar consemna o situație diferită de cea existentă în realitate.
Până la prezentarea unei proceduri statutare legale și anterioare, poziția susținută de Marius Lulea este clară: este președinte fondator și membru AUR. O dispută politică nu poate fi rezolvată prin rescrierea ulterioară a documentelor.
