Retrograzii de la București vor să plătim 1 miliard de dolari lui Donald Trump într-un consiliu de pace alături de Rusia
O nouă controversă politico-diplomatică a izbucnit după ce România a fost invitată să se alăture inițiativei lansate de președintele SUA, Donald Trump, intitulată „Consiliul pentru Pace” (numit și „Board of Peace” în presa internațională). Accesul la un loc permanent ar presupune o contribuție de cel puțin 1 miliard de dolari. Analiștii descriu propunerea drept un model „pay-to-play”, plătești pentru influență, care riscă să transforme politica externă într-o tranzacție: un miliard pentru „statut”, fără garanții clare privind rezultatele, mandatul, mecanismele de decizie și controlul democratic.
În România, simplul fapt că subiectul ajunge pe masa CSAT nu clarifică întrebarea esențială: ce primește concret România în schimbul unei sume care ar concura cu investiții majore în infrastructură, sănătate sau apărare? Punctul cel mai sensibil: formatul propus ar include sau ar invita și Rusia. Kremlinul a confirmat că Vladimir Putin a primit invitația „pe canale diplomatice” și că „studiază” propunerea.
La rândul său, președintele Ucrainei, Volodimir Zelenski, a spus că îi este greu să-și imagineze un astfel de consiliu „împreună cu Rusia”, semnalând o problemă de credibilitate și moral hazard: cum legitimezi un cadru de „pace” în care agresorul e invitat la aceeași masă ca victima? În România, Administrația Prezidențială a confirmat primirea invitației, iar unele relatări vorbesc despre un rol „fondator” și despre extinderea competențelor consiliului inclusiv spre dosarul Ucraina–Rusia.
Dar tocmai aici apare acuzația (vehiculată de voci critice) că „la București” se încearcă împachetarea unei decizii costisitoare într-un discurs de prestigiu: „să fim la masă”, „să contăm”, „să avem un loc permanent”. În lipsa unor clarificări ferme, riscul este ca România să plătească enorm pentru o organizație cu legitimitate neclară, cu reguli stabilite în principal de inițiator și cu mize politice imprevizibile. Până acum, România nu a anunțat o decizie finală. Dar dezbaterea deja arată periculos: între tentația de a cumpăra „prestigiu” geopolitic și obligația de a apăra interesul național cu instrumente verificabile, transparente și compatibile cu alianțele existente. Într-o regiune în care securitatea nu e un exercițiu de imagine, întrebarea nu e dacă „dă bine” să fii într-un consiliu prezidat de Trump, ci dacă merită să plătești scump pentru a sta într-o fotografie alături de Rusia.
