Rețeta favorurilor financiare ale managerilor de opere și filarmonici și rețelele de putere din cultura românească – ce se ascunde în spatele cortinei – partea I

Prea puțin s-a adus în discuție în spațiul public integritatea, etica și răspunderea managerilor de instituții publice de spectacole sau concerte, mai ales în contextul în care aceștia joacă de multe ori rolul de reformatori și moraliști în domeniul cultural, sunt celebre multe cazuri de abuzuri/nereguli din țară, cum ar fi: Teatrul Național din București, Societatea Română de Televiziune, Filarmonica de Stat Sibiu, Teatrul Sică Alexandrescu Brașov, Filarmonica din Timișoara, Filarmonica Arad, etc. Cel mai elocvent exemplu este tânărul director Florin Estefan, privit ca o persoană cu potențial pentru evoluția operei clujene, deși un candidat ”obscur” la vremea primului mandat, fără cerințele necesare unui astfel de post, pe care însă l-a obținut ca prin minune.

Odată cu încununarea celui de-al treilea mandat, în noiembrie 2023, merită prezentată o parte interesantă a parcursului său managerial. Până la finalul acestei anchete veți putea constata dacă nu cumva Florin Estefan a intrat rapid în vortexul practicilor îndoielnice întâlnite în sistem, la puțin timp după preluarea mandatului. Însă, mai mult decât importanța derapajelor unui manager, este bine să fie puse în evidență dezinteresul și exercitarea slabă a rolului de autoritate a Ministerului Culturii de-a lungul timpului, minister care, la o privire mai detaliată, se distinge printr-o deplină dezordine și lipsă de control în propria ogradă, dacă nu chiar printr-o complicitate tacită pentru practici nu tocmai de natură culturală.

Oportunitatea câștigurilor, l-a ghidat des pe Florin Estefan în strategia managerială,  știind mereu să-și satisfacă periodic interesele, atât patrimoniale, cât și nepatrimoniale, sub umbrela dezvoltării teatrului liric clujean. De exemplu, majoritatea dirijorilor invitați la Opera Națională Română Cluj-Napoca sunt persoane care l-au invitat la rândul lor pe Florin Estefan să cânte sau să participe în comisii de concursuri în străinătate, deși pe surse am aflat că acestea aveau o prestanță artistică slabă, pe sistemul așa-numitului ”consorțiu cultural” deja consacrat ”tu mă chemi, eu te chem”, o practică ce i-a infectat pe majoritatea managerilor de teatre și filarmonici din țară.

Cu toate că descoperirile făcute în cadrul anchetei jurnalistice sunt clare, am dorit să verificăm transparența care ar trebui să caracterizeze o instituție publică ce gestionează bugete anuale de până la circa 10 milioane de euro, însă ne-am lovit de opacitatea conducerii în privința punerii la dispoziția publicului a diverselor contracte de achiziție, sub pretextul unor ”false motive legislative”.

În urmă cu ceva timp am început o anchetă jurnalistică la Opera Națională Română Cluj-Napoca, pentru finalizarea căreia era nevoie de foarte multe informaţii, sens în care am formulat mai multe cereri în baza Legii 544/2001, privind liberul acces la informaţiile de interes public, cereri care au rămas fără răspuns. Prin această strategie, conducerea Operei Naționale Române Cluj-Napoca, a reuşit să facă ceea ce şi-a propus încă de la debutul acestei anchete, şi anume, să o îngreuneze, în speranţa că se va renunţa la demersul jurnalistic.

Accentuând transparența de care dă dovadă managementul lui Florin Estefan, arătăm modul creativ în care acesta interpretează legea pentru a-și ascunde metodele de cheltuire a bugetului în favoarea obținerii de foloase pentru sine în răspunsurile la solicitările de furnizare a unor informații de interes public (vezi Cerere nr. 1-3 de mai sus). Așadar, conducerea Operei Naționale Române Cluj-Napoca se rezumă la simplul fapt de a califica onorariul unui furnizor de servicii pentru instituție ca fiind element al dreptului de proprietate intelectuală, însă legislația spune altceva: „Se exceptează de la accesul liber al cetățenilor, prevăzut la art. 1 şi, respectiv, la art. 11^1, următoarele informații: c) informaţiile privind activitățile comerciale sau financiare, dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală ori industrială, precum şi principiului concurentei loiale, potrivii legii; d) informațiile cu privire la datele personale, potrivit legii”. Deci exceptarea de la accesul la informațiile publice în cadrul instituțiilor de cultură poate fi invocat doar dacă publicitatea acestora aduce atingere dreptului de proprietate intelectuală, adică dacă există efectiv informații în interiorul contractului care vizează modalitatea de creaţie, modul sau forma de exprimare artistică. Ori asupra onorariului în sine al unui artist nu are nimeni drepturi de proprietate, fiind normal ca sumele cheltuite din bani publici să fie accesibile oricărui cetățean. Suplimentar, art. 9 al Legii nr. 8/1996 spune că Nu pot beneficia de protecţia legală a dreptului de autor următoarele: d) mijloacele de plată; f) simplele fapte şi date. Mai departe, concurența loială nu este în niciun fel afectată (poate cea neloială pe care o practica Opera Națională Română din Cluj) iar informațiile cu privire la datele cu caracter personal pot fi anonimizate.

Următorul motiv fals invocat de către conducerea Operei Naționale Române Cluj-Napoca în refuzul furnizării de date este faptul că serviciile artistice fac obiectul codului CPV 79952100-3 [Servicii de organizare de evenimente culturale] și astfel sunt atât confidențiale, cât și exceptate de la o formă de selecție a artiștilor contractați. Însă ceea ce putem să observăm din istoricul contabil al instituției este că niciun contract încheiat în temeiul dreptului de autor nu are codul invocat de reprezentantul instituției, fiind de altfel aberant să se susțină că artiștii invitați prestează servicii de organizare evenimente culturale (acesta fiind efectiv misiunea instituției, nu a subcontractorilor). 

Elementul de maximă ambiguitate survine în încheierea răspunsului oferit de Opera Națională Română Cluj-Napoca, unde pentru a-și întări poziția fundamentată pe aberații legislative, se ajunge la a califica un contract (deci câteva cuvinte pe hârtie) plătit din fonduri publice (și care stă la baza obținerii de foloase patrimoniale pentru manager) ca fiind un serviciu artistic protejat de drepturi de proprietate intelectuală în zbaterea de a proteja legăturile dintre Florin Estefan și Alberto Veronesi.

În acest sens, consider că aceste practici ale Operei Naționale Române Cluj-Napoca, zădărnicesc efortul meu ca jurnalist de a mă informa și din surse oficiale și-mi limitează drastic și nejustificat dreptul de a informa opinia publică în legătură cu activitatea nelegală a acestei instituții. În acest caz, se pune întrebarea dacă Legea 544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public mai are finalitatea pentru care a fost adoptată, în lipsa unei răspunderi a conducătorilor de instituţii care refuză să răspundă solicitărilor fiindcă în felul acesta, jurnaliştii fie recurg la alte surse pentru aflarea adevărului, fie se adresează instanţelor de judecată, aşteptând ani de zile furnizarea unor informații care, de cele mai multe ori, nici nu le mai sunt de folos.

În ciuda demersurilor de îngreunare a anchetei de la Opera Națională Română Cluj-Napoca, vom continua să facem cunoscut modul halucinant în care instituţiile de cultură au devenit un instrument pentru satisfacerea intereselor financiare şi politice al unui managaer sau ale unui grup de oameni.

Revenind la obiectul anchetei, nu după mult timp de la preluarea mandatului de manager, în anul 2016, Florin Estefan și-a început în forță strategia antreprenorială prin folosirea funcției și a prestigiului instituției pentru obținerea unor foloase patrimoniale, astfel:

• În perioada 23-25 iunie 2016 Florin Estefan a participat remunerat ca membru în juriul Concursului liric internațional ”Jole De Maria” al cărui președinte era faimosul tenor, devenit dirijor după încheierea carierei, Giuseppe Sabbatini.
• În 11-12 decembrie 2016 și martie 2017, managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca,        Florin Estefan i-a returnat serviciul lui Giuseppe Sabbatini printr-un contract de ordinul zecilor de mii de euro pentru dirijarea operei „I puritani” de Vincenzo Bellini;

Sursa: https://www.assoarcipelago.it/iv-edizione

Odată ce ”datoriile” au fost plătite, dirijorul italian nu a mai apărut în programul Operei Naționale Române Cluj-Napoca și nici Florin Estefan nu a mai făcut parte din vreun proiect sau juriu prezidat de maestrul Sabbatini.

          Proaspătul manager, interesat firește de mersul bun al instituției, l-a invitat la Opera Națională Română Cluj-Napoca pe dirijorul sârb Dejan Savić, pentru dirijarea spectacolului ”Bal Mascat” de G. Verdi, în martie 2017.

Doar o coincidență ar putea fi faptul că această ”invitație” a fost răsplătită de către dirijorul sârb Dejan Savić cu o participare remunerată a managerului Operei Naționale Române Cluj-Napoca, Florin Estefan, tocmai la National Theatre Belgrade, în octombrie 2017 și martie 2018, unde Savić deținea o funcție de conducere, însă nici de data aceasta nu credem în coincidențe, și nu poate fi considerată un serviciu contra serviciu.

Distribuția de soliști la spectacolul „Il trovatore„ de la Teatrul Național din Belgrad, sursa: https://www.operabase.com/national-theatre-belgrade-o10114/performances/z2017/en

Similar schimbului financiar cu dirijorul italian Sabbatini, nicio altă legătură ”financiar-artistică” între cei doi nu a mai avut loc după martie 2018. Ca și cum nu era suficient, managerul Florin Estefan a considerat că opera clujeană poate fi folosită la discreție pentru ”interesele personale” și a programat cu 4 luni înainte de a onora contraprestația la National Theatre in Belgrade, exact opera pe care avea să o interpreteze acolo, pentru a fi în formă, însă soarta a fost potrivnică.

Dacă deciziile celor doi manageri pot fi privite ca plus valoare pentru activitatea instituției, se poate observa din câteva articole din presa locală, furnizate de o sursă din interiorul teatrului, traduse în română, care pe lângă analiza manierei interpretative dezastruoase a lui Florin Estefan, critică același lucru asupra căruia atragem și noi atenția: principiul tu mă inviți, eu te invit! (pe bani mulți și din bugetul public, ei bine, nu publici ca transparență, după cum am prezentat la începutul articolului)!

Redăm în cele ce urmează traducerea articolului prezentat mai sus:

”Trrrruuubbaaadddurrrrul…..

Dacă „domnul director” poate bucuros și ca un amator să despară replica „All’armi” în „All’ar…..MI”, de ce nu poate un berbec să fie invitat într-un rol de solist vocal? Voi începe cu el…

Deci, un invitat numit Florian Estefan (am fost foarte dezamăgită deoarece numele lui mi-a amintit de nemaipomenita Gloria Estefan, dar cu care nu semăna deloc, nici muzical, nici fizic, nici avangardist, tânăr, static, necarismatic, inexpresiv…). Vocea…bătrânească, instabilă, guturală… cântă fără vibrato atât de natural și anormal!!! Intonația era liberă, dar a fost distractiv pentru multă lume. Ca și mișcare scenică, și-a mișcat doar ocazional ochii. Ăsta e contele de Luna? Leneș, cu o sonoritate animalică de berbec? Hai, te rog. Băiete, cum rămâne cu vocea ta uzată? Nu este conștient că i s-a încheiat deja cariera. Ei bine… am uitat că doar cei care sunt înainte de moartea carierei vin la noi… cântăreț, muzician sau oricine altcineva… tot timpul la fel. Suntem ca niște indicatoare către cimitir. Și o mulțime de oameni tineri din Europa și care nu ar costa enorm, tânjesc să cânte. Dar cine îi poate recunoaște, când reprezentanții noștri cunosc doar aceste căi… .

Acum vine celebra mea întrebare, dar nu știu cum să o formulez astfel încât să ajungă la cei doi: De ce, un manager, l-ar aduce pe ticălosul ăsta pe scenă în seara asta pentru a ne strica spectacolul? Unde este Dragutin Matić, căruia  el și mulți alții ar trebui să i se închine numai când trece, nu când cântă? Când cântă, ar trebui să meargă într-un colț și de acolo să asculte și să absoarbă, dacă pot. Ești surd sau nepoliticos? Al cui este rândul acum pentru serviciul „eu la tine, tu la mine”? Vrei să mergi în România. Nu ați auzit că aplauzele au fost insesizabile? Și publicul se întreabă cine este acest cântăreț ignorant? Nu crezi…..ascultă, sau recunoaște că ai auzit asta de la cunoscuți…”

Articolul prezentat mai sus are următoarea traducere:

 CÂND AI NOȘTRI ERAU MAI BUNI!

”Nu am dispoziția de a scrie mult în seara asta… Am scris deja de nenumărate ori cum contribuie opera la purificarea sufletului, ca să pot scrie despre altceva.

Ei bine, voi începe cu sfârșitul spectacolului din această seară. Aplauze pentru doi protagoniști și o huiduială. Contele de Luna, Florin Estefan, a primit huiduiala. Și iată, baritonul oaspete a reacționat la huiduiala mea, de parcă nu s-ar fi așteptat. Se pare că nu știe că dacă nu cumva contele de Luna primește mai puțin de patru runde de aplauze la scenă deschisă, nu a realizat nimic (cel puțin aici, când cântă Dragutin Matić). În primul rând, Florin Stefan este lipsit de energie, necarismatic si lipsit de intenție ca fenomen, … restul este doar cântat disperat… Nu am nicio intenție să pierd timpul cu o analiză a ceva ce a venit dintr-un fenomen care părea să fi scăpat de la dializă. Mă întreb cât timp oare va fi scena operei din Belgrad o punte pentru tranziția de la est la vest.

Ca în majoritatea cazurilor, Floirn Estefan nu a mai călcat după debut în instituțiile unde în public se află cu regularitate critici de specialitate.

          Un alt caz a avut loc în perioada 2017-2019, când Florin Estefan s-a folosit de funcția și prestigiul instituției pentru obținerea unor foloase patrimoniale (favorizarea persoanei) alături de Jacopo Sipari di Pescasseroli, dirijor italian și director/organizator de festivaluri (Festival Internazionale di Mezza Estate, Sacrum Internațional Festival, Fondazione Festival Pucciniano). Astfel, au fost obținute beneficii/avantaje pentru managerul în funcție, folosindu-se de poziția sa decizională, conturându-se o evidentă practică de recompensare contractuală între aceleași 2-3 persoane, după cum urmează:

• 28.07.2017 – managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca a participat remunerat în cadrul unui festival din Italia (concert C.Orff-Carmina Burana), care l-a avut ca director pe dirijorul Jacopo Sipari di Pescasseroli, care a declarat că avea în atribuții invitarea artiștilor.

(https://www.youtube.com/watch?v=1fEWIVjwuOc – min. 01:00-01:30);

Broșura programului artistic al Festival di Mezza Estate

În traducere, ” Numeroase ambasade și-au acordat sprijinul stagiunii, alături de prestigioasa colaborare cu Teatrul Național din Belgrad și Teatrul Național Român de Operă din Cluj-Napoca.”

Broșură prezentare concert Carmina Burana

În traducere, ”[…] include interpretarea CARMINA BURANA de C. Orff, pentru soliști, cor și orchestră, cu participarea extraordinară a Danielei Cappiello, soprana câștigătoare a Concursurilor Internaționale „S. Chiara”, „Toti dal Monte” și „P. Pappano”, Stefano Guadagnini, contratenorul Capelei Muzicale Sixtine Pontificale și Florin Estefan, directorul general al Teatrului Național Român de Operă din Cluj-Napoca.”

Anunț de presă, website Festival di Mezza Estate

În traducere, ”[…] În 2017 a fost numit de Consiliul Giovagnorio ca director artistic al festivalului Jacopo Sipari de la Pescasseroli, dirijor de orchestră italian și dirijor principal invitat al Fundației Festivalului Pucciniano din Torre del Lago.”

Sigur că se pune întrebarea care este beneficiul Operei Naționale Române Cluj-Napoca din această colaborare cu festivalul, Florin Estefan fiind prezentat și în calitatea sa de director al instituției (a se vedea a doua și a treia captură), dar și de artist independent sau ”ciubucar” cum îi place lui să spună, cu atât mai mult cu cât nu am găsit în PR&Marketing-ul instituției niciun detaliu despre acest ”parteneriat”, avantajos se pare doar pentru manager (n.r. – ulterior a dispărut și afișul spectacolului de pe site-ul operei).

• după doar câteva luni, în 23.02.2018, același Jacopo Sipari di Pescasseroli a dirijat, remunerat, spectacolul ”La Bohème” la Opera Națională Română Cluj-Napoca, probabil ”întâmplător” la prima vedere.

Ar putea explica cineva publicului ce a adus pentru Opera Națională Română Cluj-Napoca parteneriatul din imagine? Sau au fost doar beneficii ”ciubucărești” personale ale managerului care datorită funcției de decizie l-a invitat pe directorul acestui festival să dirijeze la Cluj-Napoca, fiindcă din înșiruirea logică rezultă că singurele persoane care au beneficiat ”de ceva” au fost Pescasseroli (drepturi patrimoniale din fonduri publice) și Florin Estefan (din fondurile străine).

•         13.03.2018 – 15.03.2018, roata s-a întors din nou pentru managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca, care a participat, remunerat, la două reprezentații ale operei ”Rigoletto”, organizate de Fondazione Festival Pucciniano (unde Jacopo Sipari di Pescasseroli era dirijor principal, fiind cunoscut în domeniu rolul important al dirijorilor în invitarea soliștilor) la Teatro Nacional Ruben Dario, Nicaragua.

În traducere,  ”[…] Mare succes la public și critici pentru tânărul dirijor de orchestră, Jacopo Sipari di Pescasseroli, director artistic al Festivalului Internațional Mezza Estate – Orașul Tagliacozzo, pentru al treilea an consecutiv „dirijor invitat” la cel de-al treilea Festival Puccini și al Operei Lirice din America Latină, programată la Managua în martie 2018 și organizată de Fundația Festivalului Puccini împreună cu Fundacion Incanto și guvernul nicaraguan. […] În rolul lui Rigoletto, Florin Estefan, cunoscut bariton român, director general al Operei din Cluj, care colaborase deja cu Sipari la deschiderea Festivalului din Tagliacozzo cu lucrarea Carmina Burana, […].”

          Același Florin Estefan a fost prezentat, și de această dată, în calitate de manager al Operei Naționale Române Cluj-Napoca – mod de prezentare din care înțelegem că acest domn chiar nu se poate recomanda prin propria-i competență artistică și are nevoie mereu să utilizeze prestigiul și funcția din cadrul instituției publice, Opera Națională Română Cluj-Napoca.

• În 07.04.2018 – Managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca a participat, remunerat, la un spectacol de G.Puccini, ”Madama Butterfly”, la Teatrul Municipal din Casale Monferrato, dirijat de J.S. di Pescasseroli și organizat de o colaboratoare (impresar) a lui J.S. di Pescasseroli, Angelica Frassetto.

Legături se pot observa inclusiv între organizatoarea concertului din Casale Monferrato, care este o colaboratoare frecventă a lui Pescasseroli în alte concerte ale sale și regizorul Alberto Paloscia care, ce să vedem, era director artistic la Teatrul Goldoni din Livorno, unde director general era Mario Menicagli (cu care Florin Estefan va avea raporturi contractuale patrimoniale în perioada 2021-2022).

•         11.08.2018 și 25.08.2018:  managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca  a participat, remunerat, ca solist la Festivalul Puccini de la Torre del Lago, unde Jacopo Sipari di Pescasseroli era dirijor principal (G.Puccini – Il Tabarro);

•         23.08.2018 – managerul a participat, remunerat, la un concert Ludwig van Beethoven – Simfonia nr. 9, coorganizat de același „Il Festival Internazionale di Mezza Estate” (avându-l director artistic pe același Jacopo Sipari di Pescasseroli), la Amphitheater Alba Fucens, L’Aquila, Italia

•         24.08.2018 – managerul a participat, remunerat, la a 34-a ediție a Festival Internazionale di Mezza Estate, Tagliacozzo, Italia (G.Puccini – Madama Butterfly), unde director artistic era Jacopo Sipari di Pescasseroli, iar dirijor al spectacolului Alberto Veronesi (având și el contracte cu Opera Națională Română Cluj-Napoca  în 2018), iar de data aceasta mai putem observa o altă autoritate a statului implicată în aceste tipuri de „scheme de succes cultural” – Ministerul de Externe, prin Ambasada României.

•         17.11.2018 –  managerul a participat, remunerat, în cadrul unui concert în Italia, la Basilica di Santa Maria in Aracoeli, avându-l ca dirijor tot pe Jacopo Sipari di Pescasseroli (G. Rossini – Stabat Mater), organizat de Sacrum Internațional Festival, unde J.S.di Pescasseroli era fondator și director artistic;

În mod miraculos, după această dată nu au mai avut loc alte colaborări între cei doi. 

Se poate observa o legătură evidentă între cele două persoane cu putere de decizie, Florin Estefan – manager al Operei Naționale Române Cluj-Napoca și J.S. di Pescasseroli director și/sau dirijor al festivalurilor la care managerul a participat constant, fapte ce pun într-o lumină cel puțin îndoielnică integritatea și conduita etică a managerului, având în vedere că aceste ”schimburi de experiență” nu au adus un beneficiu instituției, deși în cazul multora dintre aceste participări Florin Estefan a fost prezentat ca manager al Operei Naționale Române Cluj-Napoca, iar această relație/colaborare, un parteneriat inter-instituțional, din contră, calitatea spectacolelor a avut de suferit, conform declarațiilor unora dintre artiști.

În egală măsură, se pare că nici partea italiană nu a fost impresionată de prestația lui Florin Estefan, care a fost chiar critică la adresa interpretării acestuia.

În traducere: ”Cu toate celelalte (și asta nu este puțin lucru) nivelul scade, uneori semnificativ. Este trist de spus, dar de ani de zile Academia din Torre del Lago produce cântăreți tineri care sunt adesea modești sau oricum greșit distribuiți în roluri pentru care nu au încă maturitatea necesară, sau care, an de an, nu par să fi compensat deficiențele tehnice. Apoi se adugă câteva alegeri dificile pentru părți importante: în Tabarro, românul Estefan Florin este un Michele căruia îi lipsește susținerea sonoră, ceea ce subminează și bunele intenții interpretative.

Schimburi financiare Estefan Florin – Alberto Veronesi

Tot în anul 2018, un an prolific pentru ”șușe artistice”, cum îi place d-lui Florin Estefan să le numească, o nouă oportunitate financiară a răsărit pentru proaspătul manager, de data aceasta avându-l în centru pe dirijorul italian Alberto Veronesi, care a mai fost subiectul unor astfel de practici în presă, în relație cu Opera Națională București, fiind anchetat penal în Italia.

Conform https://www.gandul.ro/dezvaluiri/scandalul-din-interiorul-operei-nationale-se-extinde-pana-in-italia-baritonul-stefan-ignat-acuzat-de-blat-artistic-cu-dirijorul-alberto-veronesi-presa-italiana-scrie-despre-onorar-19518749, faptele s-au derulat astfel:

•         12.01.2018 – Alberto Veronesi a dirijat, remunerat, spectacolul Un ballo în maschera la Opera Națională Română Cluj-Napoca;

•         20.04.2018 – Alberto Veronesi a dirijat, remunerat, spectacolul I Fiori dʼAprile: Gala Puccini la Opera Națională Română Cluj-Napoca;

•         11.08.2018 și 25.08.2018 – managerul Operei Naționale Române Cluj-Napoca a participat, remunerat, în cadrul Festivalului Puccini de la Torre del Lago, unde Alberto Veronesi era director artistic și președinte al fundației organizatoare, iar Jacopo Sipari di Pescasseroli era dirijor principal (G.Puccini – Il Tabarro), după cum am arătat mai sus.

sursa: https://www.puccinifestival.it/dotazione-organica/

          A fost avantajoasă financiar pentru Florin Estefan invitarea lui Alberto Veronesi la Opera Națională Română Cluj-Napoca? Se pare că da, după cum se poate vedea în statul de plată de mai jos.

În mod similar, o practică recurentă, în fapt un raport economic, se poate identifica între cei doi artiști străini și factorul de decizie de la Opera Națională Română Cluj-Napoca, acesta fiind beneficiarul onorariilor reieșite din participările la evenimentele pe care A.Veronesi și J.S.Pescasseroli le-au coordonat/organizat, mascată sub pretextul unui parteneriat instituțional din care instituția publică, Opera Națională Română Cluj-Napoca, nu a beneficiat de niciun câștig. Menționăm că după ce A. Veronesi nu a mai fost invitat să colaboreze cu Opera Națională Română Cluj-Napoca, relațiile contractuale cu Florin Estefan au încetat, fapt ce conduce la ideea că raporturile anterioare au fost realizate strict pentru obținerea de foloase patrimoniale pentru acesta din urmă, adică pentru schimburile financiare programate pentru aceea perioadă.

Pentru o imagine și mai elocventă se poate face o comparație între colaborările cu străinătatea atrase de Florin Estefan pentru Opera Națională Română Cluj-Napoca, față de cele atrase pentru sine.

Cu asemenea măsuri luate în instituţiile de cultură din România, în scurt timp, îi vom da dreptate lui Mircea Eliade, care spunea că ”oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai pentru că au vorbit despre ei presa și opinia publică, căci adevăratele valori nu mai au loc de așa-zisele valori promovate agresiv și fără discernământ de o societate în care superficialitatea și senzaționalul domină criteriile de recunoaștere publică. Într-un peisaj cultural tot mai desfigurat de comercialism și influență mediatică, oameni de o reală valoare intelectuală sau artistică ajung să fie ignorați, în timp ce atenția publicului este acaparată de figuri efemere, fără merite autentice, dar susținute de puterea imaginii, de puterea relațiilor și a promovării intensive.

Astfel, riscul devine nu doar pierderea personalităților valoroase într-un ocean de anonimat, ci și degradarea treptată a gustului public și a capacității noastre de a distinge între autentic și fals, între profund și superficial, iar cultura autentică și actul de creație devin marginalizate, lăsate în umbră de succesul facil și de faima fără substanță, pentru ca în cele din urmă consecințele pe termen lung ale acestui fenomen să fie dezastruoase pentru identitatea culturală și spiritul critic al unei națiuni.

Ciprian Demeter

Va urma.