Pe 18 iulie 1938 se stingea din viață, la Sinaia, regina Maria, soția regelui Ferdinand I al României. I-a iubit mult pe români, foarte mult. A fost un model pentru noi.
În cele mai grele vremuri, primul război mondial, a fost alături de soldați în prima linie pentru a-i îngriji. Nu s-a ferit de greutăți, nu i-a fost frică de boli sau moarte, a fost alături de români, a încurajat soldații.
În fapt puterea casei regale în perioada grea de război s-a aflat pe umerii săi. A mers din spital în spital, s-a deplasat pe front, a luat frâile țării din mâna unor bărbați neputincioși.
„Bieții noștri soldați luptă ca niște eroi; mă tem că mulți cad răniți; sunt într-o stare de înfrigurare, care mă silește să plec cât mai curând la spitalele mele de pe front, la răniții mei. Îmi pare că a nu fi printre ei e un fel de lașitate”,11 avea să spună regina în 1917.
Sub domnia ei și datorită ei România avea să devină mare. Pe 1 decembrie 1918 Transilvania se unea cu regatul ce îl conducea, asta după ce în același an Basarabia și Bucovina aveau să facă același pas.
Dar nu s-a oprit aici: s-a implicat energic în procesul de recunoaștere internațională a Unirii din 1918.
Pe 15 octombrie 1922 ea, regina Maria, și soțul său, regele Ferdinand, aveau să fie încoronați la Alba Iulia ca și regi ai României Mari.
A fost o mamă desăvârșită; regina Maria a fost mamă a şase copii: Principele Carol, Principesele Elisabeta şi Mărioara, Principele Nicolae, Principesa Ileana şi Principele Mircea.
New York a depășit Italia la numărul de cazuri de covid.
Nu a fost oricine, provenea din marile familii nobiliare europene fiind nepoata Țarului Alexandru al II-lea al Rusiei și a reginei Victoria a Marii Britanii.
Pe 18 iulie 1938 avea să părăsească cu capul sus această lume, lăsând Românilor un model pe care să îl poată urma.
În testamentul său avea să scrie:
„Te binecuvântez, iubită Românie, ţara bucuriilor şi durerilor mele, frumoasă ţară, care ai trăit în inima mea şi ale cărei cărări le-am cunoscut toate. Frumoasă ţară pe care am văzut-o întregită, a cărei soartă mi-a fost îngăduit să o văd împlinită. Fii tu veşnic îmbelşugată, fii tu mare şi plină de cinste, să stai veşnic falnică printre naţiuni, să fii cinstită, iubită şi pricepută.”
