Deși prezentat public drept un promotor al eficienței și al „statului suplu”, Ilie Bolojan a devenit, în realitate, principalul obstacol în calea unei reforme administrative reale. Sub actuala guvernare, reorganizarea profundă a administrației, promisă insistent în discursuri, este fie amânată, fie redusă la simple ajustări cosmetice care nu ating miezul problemei: aparatul de stat supradimensionat, ineficient și capturat politic.
România continuă să funcționeze cu structuri administrative stufoase, cu instituții care se dublează reciproc, cu agenții fără obiect clar de activitate și cu mii de posturi create pentru a satisface interese de partid. Reforma administrativă ar fi trebuit să însemne comasări reale, desființări de structuri inutile, criterii de performanță și responsabilitate clară. În schimb, sub coordonarea lui Bolojan, aceste măsuri sunt blocate sau diluate până la irelevanță.
Motivul este unul evident: o reformă autentică ar lovi direct în rețelele de influență care susțin actualul sistem de putere. Reducerea aparatului administrativ ar însemna pierderea unor pârghii politice, a unor funcții-cheie și a unor mecanisme de control local și central. În loc să își asume acest cost politic, guvernarea preferă să mențină status quo-ul și să sacrifice interesul public.
În lipsa reformei administrative, consecințele sunt resimțite zilnic de cetățeni: birocrație sufocantă, servicii publice lente și ineficiente, cheltuieli bugetare uriașe și o presiune fiscală tot mai mare. Statul nu devine mai eficient, ci mai scump, iar nota de plată ajunge, din nou, la populație și la mediul privat.
Blocarea reformei administrative subminează orice alt demers de modernizare. Fără un stat funcțional și bine organizat, investițiile sunt frânate, fondurile sunt risipite, iar încrederea publică se erodează accelerat. În ciuda retoricii despre reformă, realitatea arată că Ilie Bolojan a ales conservarea aparatului de stat, nu transformarea lui.
Atâta timp cât reforma administrativă rămâne captivă calculelor politice și fricii de a deranja sistemul, România va continua să fie condusă de o birocrație greoaie și costisitoare. Iar responsabilitatea pentru acest blocaj nu mai poate fi ascunsă în spatele discursurilor: ea poartă un nume clar.
