Reactivarea Mitropoliei Tomisului, o reparație istorică și morală a Bisericii Ortodoxe Române
IPS Teodosie îi cere Prefericitului Patriarh Daniel să reactiveze Mitropolia Tomisului, mitropolie care avea acest rang încă de pe vremea Mitropolitului Theotimus I (anii 399-401). Voi reveni cu cronologia mitropoliților, arhiepiscopilor și episcopilor Tomisului și ai Vicinei (dobrogene) fiindcă Patriarhul Daniel nu trebuie să uite că Iachint de Vicina a fost chemat de către domnul Țării Românești să întemeieze mitropolia țării la Curtea de Argeș, în 1359.
Preafericitul Patriarh Daniel cunoaște conținutul acestor manuscrise și documentele publicate de Arhiepiscopia Tomisului, cu grija și îndrumarea IPS Teodosie, deoarece i-au fost dăruit cele zece volume privitoare la Sfântul Andrei, Evangelicus, Theotim I, Ioannes Tomitanus, Theotimus II, Petrus, Paternus, Anicetus, Vasile, mitropoliții Vicinei.
Trebuie menționat că mitropoliții, arhiepiscopii și episcopii tomitani și „scythi” țin vie mia de ani de la împăratul Aurelian până la întemeierea Țării Românești, iar numele lor este sfânt: Evangelicus (sec. III), Bretanion (308-369), Gerontius (381), Theotimus I (390-407), Thimotheus (431), Ioannes (445-448), Alexander (448-452), Theotimus II (458), Petrus (496), Paternus (498-520), Valentinianus (550-553), Anicetus (sec. X), Vasile (sec. XI), Teodor (1303), Luca, Macarie 1339, Kiril 1347, Iachint 1359, Antim 1379.
Se spune că Dumnezeu ne-a dăruit libertatea de a face alegeri bune sau rele, în funcție de evoluția noastră spirituală. Această libertate de alegere a adus la un moment dat și existența răului în lume, însă acest fapt este parte din planul lui Dumnezeu pentru libertatea noastră. Fără teribilul rău de prigonire a creștinismului și, mai ales, fără numeroasele încercări prin care a trecut poporul român pentru păstrarea acestei comori moștenite de la înaintașii noștri, noi nu am fi avut azi măreața fericire și bucurie de a ne coaliza eforturile într-un gând de iubire și de unitate, căci Dumnezeu a conceput viața astfel încât să putem avea parte și de fericire.
“În mijlocul iernilor înghețate am învățat că există în mine o vară fără putință de învins”, spunea Albert Camus. Reflectând asupra istoriei bisericii dobrogene, cu siguranță, putem spune că au existat foarte multe ierni înghețate, referindu-ne la acest Mitropolia Tomisului ca la metafora hibernării dorințelor.
Ca un reper al creștinismului la români, Sfântul Andrei este primul dintre apostoli care a propovăduit Evanghelia la geto-daci, pe teritoriul Dobrogei, motiv pentru care este considerat a fi cel care a creștinat poporul român. Sfântul Apostol Andrei, cel Întâi chemat, frate al Sfântului Apostol Petru, amândoi pescari, au primit cu dragoste şi credinţă chemarea lui Isus de a deveni “pescari de oameni”. Acest demers a implicat misiunea de creştinare care a început de la Înălţarea Domnului la Cer şi până la Cinzecime.
La fel ca și lui Iisus, Sfântului Andrei i-a fost pregătită răstignirea. Pe drumul spre locul jertfei supreme pentru credință, văzând de departe crucea pregătită pentru el, Sfântul Apostol a strigat:
„Bucură-te, Cruce sfințită cu trupul lui Hristos și cu mădularele Lui ca niște mărgăritare împodobite, căci mai înainte de a se răstigni Domnul pe tine, erai înfricoșată oamenilor, iar acum ești iubită și cu dorire primită. Căci cunosc credincioșii câtă bucurie ai în tine și ce fel de răsplătire li se pregătește pentru tine. Eu cu îndrăzneală și cu bucurie vin către tine; deci tu cu veselie primește-mă pe mine, că sunt ucenic al Aceluia Care a fost spânzurat pe tine. Primește-mă, că totdeauna te-am dorit și am poftit a te îmbrățișa. O, preabună Cruce, care ți-ai câștigat frumusețea și bunacuviință din mădularele Domnului meu. Ceea ce ești de mult dorită și cu osârdie iubită, pe care neîncetat te-am căutat și abia acum te-am aflat gătită după dorirea inimii mele. Deci ia-mă pe mine dintre popor, și mă dă Învățătorului meu, ca prin tine să mă primească Cel ce prin tine m-a răscumpărat pe mine”.
Tradiţia şi mai multe descoperiri arheologice acreditează peștera aşezată într-o poiană din pădurea Migilet, din marginea localităţii Ion Corvin, judeţul Constanța, în vechea provincie romană Scythia Minor, la numai câţiva kilometri de cetatea antică Adamclisi şi de monumentul Tropaeum Traiani, ca fiind locul în care, pentru o perioadă de timp, a locuit însuşi Apostolul Andrei. De aceea şi poartă numele lui Andrei, cel întâi chemat. În această peşteră, pentru prima oară în zona Dobrogei de astăzi, s-a săvârşit frângerea pâinii, forma primară a Sfintei Liturghii, iar acest loc reprezintă locul ideal pentru Prima Catedrală Ortodoxă a Lumii, locul unde a poposit cel dintâi chemat dintre apostoli.
„Reactivarea Mitropoliei Tomisului fără să existe în Mitropolie eparhii sufragane componente este contrară sistemului administrativ bisericesc românesc, întrucât înființarea unei mitropolii nu este un demers onorific, în virtutea meritelor istorice din primul mileniu, ci reprezintă un demers de necesară reorganizare administrativ-bisericească, motivată temeinic pastoral și misionar”, spun reprezentanții Sfântului Sinod.
Latinii spuneau că “spaima inventează zeii” (“primus in orbe deos fecit timor”), iar, de cele mai multe ori, supranaturalul a constituit un instrument pentru stingerea neliniştilor şi temerilor noastre generate de situaţii incontrolabile şi care depăşesc puterea noastră de a le înţelege şi de a le gestiona. În faţa crizelor, omul a încercat o depăşire a posibilităţilor sale prin magie, iar în faţa ineficacităţii magiei, s-a născut dorinţa de înduplecare a neprevăzutului prin smerenie, rugăciune, subordonare şi abandon. Acesta este motivul pentru care religia a avut un rol important în orânduirea oricărei societăţi, căci, până la urmă, natura umană s-a exprimat în mod similar în toate civilizaţiile.
Este ştiut că oamenii, cu cât sunt mai pătrunşi de simţăminte religioase, cu atât mai mult iau decizii altruiste care se răsfrâng în mod pozitiv asupra semenilor. Un individ însingurat şi înfricoşat nu poate lua decizii decât pentru a-şi linişti angoasele şi pentru a obţine o satisfacţie pe termen scurt. Iată de ce avem cu toţii nevoie în aceste momente de o regândire a rolului bisericii în societate şi de un plan pentru ca aceasta să fie cât mai prezentă în vieţile noastre, pentru o acceptare demnă şi evlavioasă a destinului care ne-a fost hărăzit, căci fiecare încercare prin care Dumnezeu a hotărât să trecem este un prilej pentru definirea noastră şi pentru înţelegerea planului divin.
Multă vreme pentru mine versetul “La început a fost Cuvântul și Cuvântul era la Dumnezeu și Dumnezeu era Cuvântul” a fost un prilej de infinite interpretări şi i-am acordat conotaţii în funcţie de împrejurări. Pentru mine, acest verset era răspunsul pentru fiecare întrebare pe care i-o adresam Divinităţii, doar că oamenii prin natura vremurilor şi prin natura lor îndoielnică nu au mai căutat Cuvântul, ci doar Răstălmăcirea care a putut să răspundă nevoilor imediate, tocmai din cauza temerilor care le hrănesc neliniştile.
Avem Cuvântul, iar Cuvântul în primul rând este Înțelepciunea de a fi deschişi semenilor noştri. În aceste zile să căutăm fiecare dintre noi puterea de a ne primeni sufletele, şi nu trupurile, căci aşa cum spunea John Milton “Mintea este atotputernică şi poate schimba Raiul în Iad şi Iadul în Rai”, iar pentru acest miracol este nevoie de Cuvânt, iar Cuvântul îl găsim la fiecare pas pe care îl facem în Sfânta Biserică Ortodoxă care, aşa cum mărturisea Rafil Noica, „nu este o Biserică între altele, ci este, pur şi simplu, firea în care Dumnezeu l-a creat pe om. Esenţa Ortodoxiei este firea omului”.
Să ne rugăm, în aceste zile, ca Preafericitul Daniel să capete înţelepciunea de a repara o nedreptate istorică şi să ridice Episcopia Tomisului la rang de Mitropolie, căci „Biserica Ortodoxă este o bucurie a tuturor de toţi”, aşa cum spunea cel mai mare teolog român al secolului XX, Dumitru Stăniloae.
de Ciprian Demeter
