Războiul cu Iranul, un pariu riscant pentru Donald Trump. Decizia ar putea avea costuri politice majore

Decizia de a declanșa războiul a fost un pariu riscant: forța ar putea realiza ceea ce diplomația nu a reușit — și este foarte probabil să îi aducă președintelui Donald Trump probleme în noiembrie, scrie Politico.

Potrivit unor evaluări din mediul de politică externă, intervenția militară americană ridică semne de întrebare în raport cu principiile tradiționale care au ghidat, timp de decenii, utilizarea forței de către Washington.

Strategia invocată de administrația Trump

În decembrie anul trecut, secretarul american al Apărării, Pete Hegseth, a prezentat noua strategie de apărare a administrației, afirmând că aceasta continuă linia politică inaugurată de fostul președinte Ronald Reagan, bazată pe conceptul „pace prin forță”.

Un element central al acestei abordări este așa-numita Doctrină Weinberger, formulată în anii ’80 de fostul secretar al Apărării Caspar Weinberger. Doctrina stabilește principiile care ar trebui să guverneze decizia Statelor Unite de a folosi forța militară, inclusiv condițiile în care intervenția este justificată și modul în care aceasta trebuie desfășurată.

Oficialii americani au prezentat operațiunea militară din 2025 împotriva infrastructurii nucleare iraniene drept un exemplu al acestei doctrine. Totuși, actualul conflict cu Iranul ridică numeroase semne de întrebare în raport cu aceleași principii.

Îndoieli privind justificarea intervenției

Prima regulă a doctrinei Weinberger stipulează că armata trebuie folosită doar atunci când sunt în joc interese naționale vitale.

Criticii deciziei de a începe războiul argumentează însă că, deși regimul de la Teheran este perceput de Washington drept ostil și implicat în sprijinirea unor grupări armate din regiune, Iranul se află într-o poziție mai slabă decât în trecut.

Economia iraniană este afectată de sancțiuni și dificultăți interne, iar influența regională a Teheranului s-a redus în urma conflictelor recente din Orientul Mijlociu. În plus, programul nuclear iranian ar fi fost grav afectat de bombardamentele din anul precedent.

În aceste condiții, unii experți consideră că este dificil de demonstrat că Iranul reprezenta o amenințare imediată pentru interesele vitale ale Statelor Unite.

Obiective militare neclare

Un alt principiu al doctrinei cere ca obiectivele unei intervenții militare să fie clar definite.

În cazul Iranului, administrația americană a menționat mai multe scopuri posibile: schimbarea regimului, eliminarea programului nuclear, distrugerea capacităților balistice, neutralizarea forțelor navale sau oprirea sprijinului pentru organizații armate din regiune.

Specialiștii în securitate spun însă că aceste obiective sunt extrem de ambițioase și dificil de realizat exclusiv prin lovituri aeriene. Schimbarea unui regim politic, de exemplu, este rareori posibilă fără o intervenție terestră de amploare, opțiune pe care Washingtonul nu pare dispus să o ia în calcul.

Lipsa sprijinului politic intern

Doctrina Weinberger subliniază și necesitatea unui sprijin clar din partea opiniei publice și a Congresului înainte de declanșarea unui conflict militar.

De această dată, criticii susțin că administrația Trump nu a încercat să construiască un consens politic intern. În discursul despre starea națiunii susținut cu puțin timp înainte de declanșarea operațiunilor, Iranul a fost menționat doar marginal.

De asemenea, spre deosebire de fostele administrații conduse de George W. Bush sau George H. W. Bush, Casa Albă nu a solicitat o autorizare explicită din partea Congresului pentru operațiunile militare.

Diplomația, o opțiune abandonată

Ultimul principiu al doctrinei Weinberger afirmă că războiul trebuie să fie ultima soluție, după epuizarea tuturor opțiunilor diplomatice.

În cazul actualului conflict, negocierile dintre Washington și Teheran au avut loc în mai multe rânduri, dar administrația americană a decis să întrerupă procesul înainte de a testa posibilitatea unui acord.

În plus, echipa de negociere a fost criticată pentru lipsa de expertiză tehnică în domeniul programelor nucleare.

Posibile consecințe politice

În plan intern, decizia de a intra în război ar putea avea efecte politice semnificative pentru administrația americană.

Istoria recentă arată că intervențiile militare controversate pot afecta puternic liderii care le inițiază. Războiul din Irak a avut consecințe politice pentru administrația lui George W. Bush, iar retragerea haotică din Afganistan a afectat imaginea fostului președinte Joe Biden.