Un funcționar într-o primărie ar fi, pentru majoritatea, un om nevăzut, închis într-un birou. Și totuși, MIHAI ENACHE, directorul executiv al Direcției de Investiții din Primăria Sectorului 4, a coordonat două dintre cele mai importante proiecte ale unei comunități: primul tronson de metrou construit de o autoritate locală și cel mai mare spital de stomatologie din Capitală. Q Magazine l-a considerat un „nevăzut” care trebuie cunoscut!
DRUMUL DE LA ȚARĂ, LA PRIMĂRIE
Mihai Enache are 34 de ani, s-a născut la țară, într-o familie simplă din comuna Bucșani, județul Dâmbovița. „Părinții mei au fost muncitori la o fabrică de armament și m-au crescut, pe mine și pe sora mea, împletind cu multe sacrificii munca în schimburi la fabrică, muncile din gospodărie și cele agricole, cu atenția și dragostea pentru noi”, povestește Enache pentru Q Magazine.
A început școala în satul natal, unde s-a îndrăgostit iremediabil de istoria românilor. Pe holul care ducea la sala de clasă din grădiniță, a descoperit cinci tablouri minunate, care l-au fascinat imediat ce și-a oprit ochii asupra lor. Erau figurile unor bărbați care emanau putere, păreau niște eroi care înving orice le stă în cale. Apoi, le-a descoperit chipurile în cartea de istorie a surorii sale și a aflat că acei eroi au fost, demult, conducătorii țării și se numeau Mircea cel Bătrân, Vlad Țepeș, Iancu de Hunedoara, Ștefan cel Mare și Mihai Viteazu.
Pasiunea pentru istorie s-a dezvoltat, sub îndrumarea învățătorului din clasele primare, Ion Nicoară, care obișnuia să le cânte elevilor la chitară cântece patriotice, iar mai târziu, prin minunata colaborare elev-profesor pe care a avut-o în clasele V-VIII cu profesorul de istorie Cornel Mărculescu din Târgoviște, tânăr profesor aflat la început de carieră, doritor să strecoare în sufletele elevilor dragostea pentru această materie.
A urmat cursurile liceale la Colegiul Național Ienăchiță Văcărescu din Târgoviște, la profilul Științe Sociale, cu specializarea Istorie, și a absolvit examenul de bacalaureat în anul 2007. „Dorința mea ascunsă era să urmez Facultatea de Istorie, dar o întâmplare tristă, care mă emoționează și azi, mi-a schimbat percepția. Am mers să mă sfătuiesc cu profesorul Mărculescu, căruia i-am împărtășit gândurile mele. Deși bucuros pe de-o parte, bănuind că a avut un rol în această viziune a mea pentru viitor, domnul profesor mi-a răspuns cu greu: «Nu este ușor să fii tânăr profesor în țara asta, poate te mai gândești și te folosești de pasiunea pentru istorie în alt mod!».
A trebuit să mă reorientez, iar pasiunea pentru istorie, care sădise în mine dragostea de țară, m-a făcut să mă gândesc la o carieră în administrație sau politică, asimilând atunci, în capul meu, funcțiile din politică sau din administrație cu posibilitatea de a face lucruri bune pentru țară. Pentru că la Facultatea de Administrație Publică puteam susține examenul de admitere la istorie, nu am mai stat pe gânduri și am reușit printre primii.”
A absolvit în 2010 Facultatea de Administrație Publică din cadrul SNSPA și, imediat după absolvire, printr-un concurs de împrejurări, a ajuns să lucreze la o universitate privată din București, administrând timp de patru ani baza sportivă și căminul studențesc din proprietatea acesteia. Și-a continuat studiile cu un masterat în Administrație Publică și Dezvoltare Durabilă, finalizat în 2012, iar între 2017 și 2021 a urmat a doua facultate, cea de Drept, la Universitatea Nicolae Titulescu din București.
„Experiențele copilăriei și ale anilor de școală mi-au cultivat valori care mi-au călăuzit pașii de până acum în viață, valori concentrate în jurul dragostei de țară”, mărturisește Mihai Enache.
Deși lucrurile erau bune din punct de vedere financiar și nu numai, simțea că nu e pe drumul cel bun și că menirea lui nu este să aibă un simplu job de 8 ore pe zi, cu activități ciclice, specifice unui an universitar.
„Am hotărât să mă angajez în domeniul meu de studii, administrația publică, fiind atras de ideea de face parte din rândul oamenilor care muncesc să aducă banii europeni în România. Anul 2014 era pe la începutul exercițiului financiar 2013-2020, iar primăriile căutau din greu să angajeze oameni, aspect destul de dificil în acele timpuri, din cauza salarizării mizerabile.
La primul concurs de angajare la care am participat, am obținut un post la Direcția Fonduri Europene Nerambursabile din cadrul Primăriei Sector 3.
Am produs un șoc în familie și printre prieteni, când i-am anunțat că îmi voi schimba locul de muncă, iar salariul meu se va diminua de la aproximativ 3.000 de lei la 610 lei, cât a fost primul meu salariu în administrația publică.
Chiar și una dintre întrebările de la interviul de angajare a fost «Dar sunteți sigur că vreți să veniți să munciți pentru un salariu atât de mic?»”.
Deși părea ilogic, a făcut pasul și a crezut că este drumul cel bun pentru cariera sa profesională. Îmi spune acum, privind retrospectiv, că nu s-a înșelat deloc.
Timp de mai bine de 2 ani a pus umărul la uriașul program din fonduri europene, de reabilitare termică a blocurilor de locuințe din Sectorul 3, învățând practic de la zero ce înseamnă un proiect derulat cu succes, de la elaborarea documentelor tehnice, la scrierea cererilor de finanțare și implementarea lucrărilor.
„Experiența nu a fost ușoară pentru un tânăr venit de pe stradă într-o primărie ca oricare alta, plină de membri de partid, de rude și de prieteni, nedorit de nimeni, dar acceptat din lipsă de personal. M-am confruntat inclusiv cu reticența colegilor în a-mi da sfaturi, fenomen larg întâlnit în administrație, cauzat de frica oamenilor de a învăța pe cineva care ar putea deveni mai bun și i-ar putea înlocui ulterior.
După alegerile din 2016, alături de directorul meu de atunci, Anna Maria Vasile, am acceptat un transfer la Primăria Sectorului 5, atras fiind de proiectele pe care le propunea primarul nou ales. Experiența nu a fost una reușită și nu a durat mai mult de un an, iar în vara anului 2017 a urmat transferul la Primăria Sectorului 4, condusă de Daniel Băluță”, povestește interlocutorul meu.
În perioada de dinainte de 2017, Mihai Enache a activat și în societatea civilă, fiind membru în Platforma Unionistă Acțiunea 2012, formată din mai multe asociații, fundații și persoane care militează pentru unirea României cu Basarabia. În cadrul Acțiunii 2012 a coordonat programul de facilitare a înfrățirilor dintre localitățile de pe cele două maluri ale Prutului. Foto Cristina Anculete, Q Magazine
POVESTEA STAȚIEI TUDOR ARGHEZI
Mihai Enache a fost implicat de la început în proiectul construirii Stației Tudor Arghezi din Sectorul 4, pe care l-a și coordonat, fiind primul tronson care nu mai era construit de stat, ci de o autoritate locală. Stația este situată pe Magistrala M2 Berceni-Pipera, între stația de metrou Berceni și Șoseaua de Centură.
„Foarte mulți l-au considerat un demers imposibil. Totul a pornit de la o nevoie de fapt, aceea de a dezvolta zona de sud a Bucureștiului, implicit a Sectorului 4, rămasă în urmă din punct de vedere economic față de celelalte zone ale Capitalei.
Cea mai la îndemână formă de a atrage investitori este aceea de a transforma zone moarte din punct de vedere economic în zone deservite de infrastructura primară, transport facil, utilități.
Magistrala de metrou M2 mai funcționează încă și azi până la fosta Platformă Industrială IMGB, la aproximativ 2,2 km de Șoseaua de Centură. Ideea de dezvoltare a constat în extinderea Magistralei spre sud cu o nouă stație, oferind astfel perspective imense de dezvoltare pentru suprafețe mari de teren, astăzi exploatate doar agricol”, povestește Enache pentru Q Magazine.
„Un element-cheie al acestui proiect a fost utilizarea, cred că în premieră națională, a unui instrument de tipul protocolului de asociere între o subdiviziune administrativ-teritorială și o instituție cu drepturi exclusive în dezvoltarea și exploatarea unei rețele de transport – în cazul de față, între Sectorul 4 și Metrorex – parteneriat care a trebuit girat și de Primăria Municipiului București și de Ministerul Transporturilor.
Ca o paranteză, succesul acestei forme de colaborare, a dus la modificări legislative în anul 2020, care facilitează și simplifică realizarea acestor forme de asociere între entitățile care administrează infrastructura majoră de transport și autoritățile locale.
Primul pas, foarte greu, a fost să aflăm ce demersuri trebuie făcute ca o primărie de sector să poată iniția și derula un astfel de proiect. Prima ședință pe această temă pe care am avut o la Ministerul Transporturilor a fost aproape o comedie. «Nu se poate!», «O primărie nu are atribuții pentru a dezvolta metroul!», «Primăria nu poate fi eligibilă să obțină finanțare pentru această lucrare!», au fost replicile primite printre zâmbete și glume. Totuși, după ce nu ne-am dat scoși din ședință fără un răspuns, am primit varianta considerată imposibilă: «Trebuie schimbat POIM (Programul Operațional Infrastructură Mare), iar pentru asta trebuie obținut acordul Comisiei Europene!».
Cu această temă ne-am întors în primărie și după discuții între primar și ministrul Fondurilor Europene de atunci, în vara anului 2019, această modificare a fost propusă Comisiei Europene, în cadrul Comitetului de Monitorizare. Am reprezentat Primăria Sectorului 4 la ședința desfășurată la Timișoara, 17-18 iulie 2019, unde propunerea a fost aprobată cu felicitări de Comitetul de Monitorizare, în frunte cu reprezentantul Comisiei Europene.
Acest pas fiind făcut, am putut să demarăm în paralel, procedurile de licitație și elaborarea cererii de finanțare. În anul 2020, atât contractul de proiectare și execuție, cât și contractul de finanțare au fost semnate, iar la 5 ianuarie 2021 am pornit efectiv lucrările.
Le-am urmărit îndeaproape, fiind cel puțin de două ori pe săptămână prezent pe șantier, participând la toate ședințele de lucru în calitate de manager de proiect al beneficiarului. Am avut parte de constructori pro-activi și serioși, grupați într-o asociere de patru firme românești.
Cu toate că lucrările s-au desfășurat atât în perioada de pandemie, cât și în timpul conflictului armat din Ucraina, – iar aceste aspecte au îngreunat activitățile de aprovizionare cu materiale de construcții și au generat întârzieri și creșteri semnificative de costuri –, am reușit să ținem lucrările în termenul de execuție, iar la sfârșitul anului 2022 acestea au fost încheiate, astăzi fiind aproape de finalizarea probelor și a recepției”, povestește Mihai Enache.
Toate proiectele derulate de Primăria Sectorului 4 au fost implementate de personalul intern, format în special din tineri ambițioși, serioși, bine pregătiți. Un rol primordial l-a avut însă primarul Daniel Băluță, ale cărui performanțe manageriale și administrative l-au și clasat pe primul loc între primarii de sectoare la alegerile locale din 2020.
Daniel Băluță (primul din stânga) a format, în ultimii ani, o echipă care s-a sudat și s-a validat prin reușite, alături de care a lucrat și Mihai Enache, ceea ce a dus Sectorul 4 în topul autorităților care își finanțează proiectele prin fonduri nerambursabile. Foto Octav Ganea, Inquam
„În cazul stației de metrou am avut ambiția atât de a realiza singuri cererea de finanțare, cât și de a depăși etapa de evaluare a verificatorilor externi, iar în timpul implementării proiectului i-am avut alături pe reprezentanții Metrorex, care ne-au asigurat expertiza tehnică necesară”, adaugă coordonatorul proiectului.
Echipa de la Sectorul 4 a depășit cea mai mare dificultate, adică stereotipiile birocratice și acel celebru nu se poate din administrația românească post-decembristă. „Fiind tineri, am suferit din cauza lipsei de experiență, dar am învățat multe pe câmpul de luptă. Nu sunt specialist în construcții, nici colegii din echipa de proiect, cu puține excepții, nu sunt, însă am reușit să îmbinăm lipsa noastră de experiență cu ambiția de a învăța și de a reuși, iar alături de oamenii experimentați din Metrorex am reușit să depășim problemele tehnice inerente oricărui șantier”, spune Mihai Enache.
MAI ARE ROMÂNIA SPECIALIȘTII MARILOR PROIECTE?
Interlocutorul meu îmi spune că în timpul realizării Stației de metrou Tudor Arghezi a întâlnit mulți oameni care au lucrat la proiecte similare și în perioada de dinainte de 1989, cu experiențe și mulți kilometri de metrou realizați. Dar a întâlnit și tineri, de până în 40 de ani, atât în rândul colegilor, cât și printre parteneri, cu putere de muncă și dedicație formidabile, care l-au convins că nu trebuie să plângem după specialiștii de pe vremuri. Trebuie doar să avem grijă să îi promovăm pe acești tineri, să le dăm încredere și să îi susținem în funcții din care statul și societatea să aibă cât mai mult de câștigat de pe urma lor.
Deși e unul dintre oamenii care nu se văd public într-o instituție, Mihai Enache este ceea ce se cheamă un lider, tocmai pentru că coagulează echipe și realizează proiecte importante. „În primul rând, sunt tipul de conducător care lucrează cot la cot cu colegii, atunci când situația o impune. Am capacitatea de a intui din timp posibilele riscuri și amenințări, de a identifica și implementa soluții pentru deblocarea problemelor, sunt un om serios care își asumă ceea ce face și vreau să duc lucrurile la bun sfârșit. Nu în ultimul rând, dacă vorbim de conducere în sistemul administrativ, am experiența necesară pentru a nu mă lăsa păcălit de tactici birocratice, nici de colegi, nici de parteneri”, se descrie directorul executiv al Direcției Dezvoltare.
La Primăria Sectorului 4 toate proiectele au un imperativ: REPEDE! „Repede și bine!”, adaugă interlocutorul meu. Nimic din ceea ce se decide a fi implementat aici nu durează ani de zile ca în cazul altor primării, fie ele și din țară. Cum funcționează acest mecanism astfel încât să fie mereu posibilă această performanță? „Cu toate că un om nu poate realiza proiecte de unul singur, principalul merit este al conducătorului instituției, primarul Daniel Băluță, el însuși fiind un politician tânăr, cu o rară ambiție de a duce la bun sfârșit lucrurile începute. A reuși să formezi o echipă tânără și pregătită, a ști când să lași lucrurile să se desfășoare libere și când să intervii, a pune oamenii în pozițiile în care pot da cel mai bun randament, sunt câteva mecanisme utilizate cu succes și care au dus la toate aceste rezultate. Am avut libertatea să iau decizii importante atunci când am considerat că este necesar, dar am avut și sprijin atunci când lucrurile trebuiau mișcate la un alt nivel.
De asemenea, rezultatele apar când oamenii implicați în derularea proiectelor nu au interese personale, ci au ca singur obiectiv implementarea cu succes a proiectului. Avem multe exemple ajunse publice, de funcționari în diverse instituții care condiționau buna desfășurare a activităților, verificarea documentelor sau avizarea plăților de diverse beneficii pe care doreau să le obțină. Aceste practici, care duc inevitabil către o formă de eșec, au lipsit din proiectele noastre, eliminând astfel cel mai mare risc de blocaj în implementare”, declară Mihai Enache.
CEL MAI MARE SPITAL DE STOMATOLOGIE DIN BUCUREȘTI
Mihai Enache este concentrat acum pe „primul proiect pe care l-a început de la zero” și pe care îl încoronează drept „unul dintre cele mai dragi”: construirea celui mai mare spital de stomatologie din capitală, tot un proiect realizat de Sectorul 4 în parteneriat cu alte instituții, în cazul de față, cu Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila.
„Suntem în perioada de recepție a lucrărilor, acestea sunt finalizate și echipamentele medicale sunt pe poziție.
În șantier, și aici ca și la alte proiecte, rolul meu este acela de a anticipa eventualele posibile blocaje, de a prelua problemele pe care le întâmpină partenerii, constructorii, furnizorii de produse, proiectanții, de a identifica soluțiile de deblocare și a le implementa cât mai repede.
Centrul Medical Multifuncțional Carol Davila este singurul spital public de stomatologie construit în ultimii 50 de ani în România. A fost construit în apropierea stației de metrou Constantin Brâncoveanu din Sectorul 4, la adresa Șoseaua Olteniței nr. 9, are o suprafață de aproximativ 5.000 mp, o structură P+2 și cuprinde 63 de cabinete de stomatologie, o sală de operații, două cabinete de radiologie și mai multe săli de cursuri, fiind deservit de o parcare de mare capacitate.
În imediata apropiere mai avem un șantier în plină dezvoltare, unde realizăm Centrul Educațional Carol Davila, o construcție complementară centrului medical, care va cuprinde trei amfiteatre și mai multe săli de cursuri de diferite capacități. Ambele obiective vor fi preluate și exploatate de Facultatea de Medicină Dentară din cadrul Universității Carol Davila, iar în sectorul 4 va apărea astfel un nou pol universitar și medical, cu beneficiile sociale și economice aferente.”
„Continuitatea” este răspunsul interlocutorului meu când încercăm să găsim împreună explicația fenomenului pe care cineva l-a rezumat plastic prin aceea că românii, după Revoluție, „nu reușesc nici măcar să zugrăvească tot ceea ce s-a construit pe vremea lui Ceaușescu”. „Cred că diferența majoră dintre cele două sisteme, din perspectiva realizării unor proiecte majore, este dată de continuitate. Nu putem avea o plan coerent de îmbunătățire a infrastructurii sanitare, dacă în 30 de ani am avut 27 de miniștrii ai sănătății. Nu putem avea un plan coerent de dezvoltare a infrastructurii de transport, dacă fiecare ministru prioritizează în mandatul său, proiectele din zona din care provine. Pentru a-și asigura dezvoltarea strategică, România trebuie să își impună un program de țară care să cuprindă politici proprii, atât sociale cât și economice.”
RECUNOȘTINȚĂ
Mihai Enache îmi mărturisește că sunt câțiva oameni întâlniți de-a lungul vieții sale cărora le este recunoscător și care i-au influențat caracterul și alegerile. „Dacă aș vorbi despre un profesor, acesta nu ar fi nici din liceu, nici din facultate, ci profesorul de istorie din gimnaziu, Cornel Mărculescu, de care mă leagă și azi o relație de prietenie. Cum vă spuneam mai devreme, cu tot contextul foarte trist, mi-a schimbat traiectoria când m-a sfătuit să nu îi urmez cariera de profesor. Dacă aș vorbi de administrația publică, există două persoane care și-au pus amprenta asupra carierei mele: Ana Maria Vasile, alături de care am lucrat la toate cele trei primării amintite și alături de care am învățat mult la începutul carierei și primarul Daniel Băluță, care m-a învestit cu încredere și mi-a oferit cadrul necesar unei dezvoltări accelerate prin implicarea în multe proiecte majore, din care înveți și crești în același timp și care îți oferă satisfacția de a vedea, la propriu, rezultatele muncii tale, cuantificate în școli noi sau modernizate, spitale, stații de metrou sau parcări.”
Mihai Enache a avut funcții publice de execuție, iar după trei ani de administrație a reușit să ocupe una de conducere, fiind, pe rând, șef de birou, șef de serviciu, iar în prezent director, un statut tehnic, în sensul că funcțiile deținute nu au avut legătură cu o activitate politică.
„Am crescut organic, fără a sări etape, am dobândit experiență și cred că o pot folosi și într-o carieră politică pentru că este nevoie de oameni care au simțit blocajele și barierele administrative la firul ierbii, care știu din practică ceea ce trebuie și cum poate fi schimbat pentru ca o instituție să funcționeze. Cred că este un parcurs firesc și necesar de cele mai multe ori. Ne confruntăm cu nenumărate prevederi legislative care nu numai că nu ajută sistemul administrativ, ci îl și blochează, pentru că am trimis în funcții politice oameni care nu cunosc deloc sistemul public. Ne confruntăm cu o serie de aleși locali care, fără vreo experiență administrativă, au promis că după ce vor fi aleși va curge lapte și miere în localitățile lor, crezând că în administrație este de ajuns să spui două cuvinte și lucrurile se mișcă. Nu, în administrație este nevoie de foarte multă muncă, de experiență directă, de asumare și de curaj, iar pentru a ne putea dezvolta trebuie să avem grijă să promovăm în funcții-cheie de conducere persoane care au aceste atribute”, îmi spune Mihai Enache.
A făcut parte dintr-o mișcare civică, al cărei nucleu a creat o mișcare politică, România Mare în Europa, transformată mai târziu în Alianța pentru Unirea Românilor (AUR).
A rămas simplu membru al acestuia, calitatea de funcționar public nepermițându-i să desfășoare o activitate politică militantă.
Dacă ar fi avut un mandat de 10 ani ca ministru al Transporturilor și experiența din prezent, România ar fi avut mult mai multe autostrăzi decât are acum.
„Nu de explicații cred că mai avem nevoie, de planuri și explicații e sătul poporul.
Totuși, nu cred că mai suntem ultima țară din UE, este posibil să fi reușit să lăsăm Bulgaria în urmă, dar cu siguranță am construit cele mai scumpe autostrăzi din regiune, raportat la aceeași formă de relief, să nu mai vorbim de celebrele studii de fezabilitate, elaborate și plătite de câteva ori din cauza incompetenței guvernelor. Și cum să îți poți face, ca stat, o strategie de dezvoltare rapidă a unei infrastructuri, când nu mai ai acces la materii prime direct din țară, când ești dependent de importuri? Cei aproape doi kilometri de șină de metrou folosiți la Stația de metrou Tudor Arghezi credeți că au fost fabricați în România? Nu, au fost importați din Austria!
Tot ce s-a întâmplat bun în acest domeniu este faptul că azi avem un constructor român capabil (n.r. Spedition UMB), cu forță și credibilitate, care a demonstrat că poate fi un exemplu de bună practică și care trebuie sprijinit – și el și alți constructori români – cu toate mijloacele legale disponibile, pentru a crea firme românești puternice alături de care să poată fi dezvoltată țara.”
Mihai Enache, ca și alții, nu înțelege paradoxul că o economie, declarată performantă și dinamică chiar de premierul Nicolae Ciucă, nu le oferă românilor un nivel de trai nici măcar normal pentru anul 2022.
„Vă dați seama cât de rupți de realitate sunt guvernanții, dacă pot susține că o Românie în care 90% din populație este afectată de o inflație reală de peste 50%, care își vede câștigurile grav diminuate de prețurile tot mai mari ale coșului zilnic, se bucură de o economie performantă? Dinamică, da, dar în sensul în care veniturile românilor foarte dinamice în ultimii doi ani, au scăzut indirect prin scumpirea nivelului de trai.
Miniștrii, în general, ar face bine să asculte cât mai mult vocea poporului, să fie conectați la realitate și la nevoile reale ale oamenilor, pentru a nu se mai afla în situația în care să considere performantă o economie în care cea mai mare parte a populației se scufundă în sărăcie și scumpiri. Asta le-aș transmite, în calitate de cetățean al României. Un conducător nu trebuie să stea izolat de poporul de la care își primește puterea, pentru că, inevitabil, va ajunge să lucreze împotriva poporului. Și, totodată, trebuie să fie mereu conștient că în orice domeniu, în orice situație, trebuie să slujească poporului și țării, nu intereselor străine, de orice natură ar fi ele”, este apelul românului Mihai Enache, actualmente director al Direcției Dezvoltare din Primăria Sectorului 4 și, probabil, un viitor om politic cu care ne vom reîntâlni.
VALORILE ÎN CARE CREDE MIHAI ENACHE
„Libertatea, cel mai prețios dar oferit de Dumnezeu omului și la care, din păcate, tot mai mulți renunță, de multe ori fără să-și dea seama. Familia, atât ca element definitoriu pentru dezvoltarea societății, cât și la propriu. Mai concret, sunt căsătorit, avem doi copii cărora vrem să le mai oferim un frățior sau o surioară, iar familia mea reprezintă cel mai important reper în jurul căruia îmi desfășor activitatea zilnică. Credința, pentru că nimic nu este posibil în viața noastră fără voia lui Dumnezeu. Națiunea, pentru întărirea și binele căreia îmi place să lucrez zi de zi.”
