Protestele românilor sunt justificate! Justiția care a anulat ilegal alegerile prezidențiale și îl hăituiește pe Călin Georgescu este apărată acum de oficinele infractorilor

Zeci de mii de români au ieșit din nou în stradă, într-un gest de revoltă care nu mai poate fi ignorat sau minimalizat prin etichete convenabile. Nemulțumirea este reală, profundă și are o cauză clară: pierderea încrederii într-un sistem de justiție perceput tot mai des ca instrument politic, nu ca garant al statului de drept.
Anularea alegerilor prezidențiale, o decizie fără precedent în istoria recentă a României, continuă să ridice semne grave de întrebare. Pentru o parte importantă a societății, acest act nu a fost explicat convingător, transparent și credibil. Dimpotrivă, el a fost receptat ca o intervenție brutală în voința populară, o ruptură între cetățeni și instituțiile care ar fi trebuit să le apere drepturile fundamentale.
Pe acest fond tensionat, cazul lui Călin Georgescu a devenit simbolic. Susținătorii săi vorbesc despre o veritabilă hărțuire judiciară, despre dosare și proceduri declanșate selectiv, cu o viteză suspectă, în contrast flagrant cu lentoarea proverbială a justiției în cazurile de mare corupție. Indiferent de simpatiile politice, întrebarea rămâne legitimă: de ce unii sunt urmăriți fără pauză, iar alții par intangibili?
Și mai grav este rolul jucat de o parte a mass-mediei. Oficinele de presă controlate sau influențate de personaje cu probleme penale se poziționează brusc ca apărători fanatici ai „justiției independente”, atacând protestatarii, discreditând vocile critice și prezentând orice nemulțumire civică drept „extremism” sau „amenințare la adresa democrației”. Este o inversare cinică a realității: exact cei care ani la rând au relativizat furtul, corupția și abuzul pozează acum în gardieni ai moralei publice.
Protestele nu sunt despre haos, ci despre responsabilitate. Nu sunt despre subminarea statului, ci despre salvarea lui din mâinile unor grupuri care l-au capturat treptat. Românii cer reguli egale pentru toți, decizii explicate clar și o justiție care să nu mai pară selectivă și opacă.
A ignora aceste semnale sau a le îngropa sub propaganda unor trusturi compromise nu va face decât să adâncească ruptura dintre cetățeni și instituții. Strada vorbește astăzi nu din manipulare, ci dintr-o acumulare de frustrări legitime. Iar refuzul de a asculta riscă să transforme o criză de încredere într-o criză de sistem.