Reprezentanții permanenți la Bruxelles ai statelor UE au ajuns la un acord pentru un nou pachet de sancțiuni împotriva Rusiei, inclusiv interzicerea transportului pe mare a petrolului din Rusia către terțe țări, dacă acest petrol este vândut la un preț mai mare decât limita stabilită de UE.
Această măsură de reducere a prețului petrolului din Rusia a fost criticată de țări UE precum Grecia, Malta și Cipru, unde industria transportului maritim asigură o parte însemnată din PIB și ar putea fi grav afectată de o asemenea sancțiune. Apoi, noul pachet de sancțiuni trebuie să fie acceptat de toate statele UE, or Ungaria a anunțat că se va opune. În plus, nu s-a stabilit limita prețului pentru petrolul din Rusia, dincolo de care UE va interzice transportul.
Impunerea unei limite pentru prețul petrolului important din Rusia a fost un obiectiv al Statelor Unite începând din această vară. Administrația Biden era îngrijorată că interdicția de a importa petrol din Rusia pe cale maritimă, care urmează să fie instituita în luna decembrie de statele UE, va duce la creșterea prețului petrolului.
Din primele momente ale discuțiilor despre limitarea prețului petrolului din Rusia a fost limpede că acest lucru nu este posibil decât prin ajungerea la un acord intre marii producători și marii importatori de petrol. OPEC trebuie să asigure statele importatoare că va suplimenta producția pentru a compensa eventuala ripostă a Rusiei prin stoparea exporturilor, astfel încât prețurile să nu sară în aer și efectul sancțiunii să nu fie cu totul altul decât cel urmărit. Or, pe 5 octombrie, la o zi după ce ambasadorii la UE ai statelor membre au căzut de acord asupra impunerii unei limite de preț pentru petrolul din Rusia, OPEC+ (cu Arabia Saudită și Rusia în rolurile principale) a decis să recurgă la una dintre cele mai mari reduceri a producției din ultima perioadă.
În ce privește importatorii, Washingtonul a purtat discuții cu India și China, mari importatori de petrol din Rusia, pentru a crea un ”cartel” în vederea impunerii unei limite de preț. Este puțin probabil că se va ajunge la un asemenea cartel. India a fost deja criticată pentru că importă petrol din Rusia, iar apoi îl rafinează și exportă produsele în Europa, cu etichetă indiana, aceasta fiind o modalitate prin care țările europene pot încălca embargoul pe care ele însele l-au impus Rusiei.
Cum poate fi impus un asemenea plafon al prețului petrolului din Rusia? Prin intermediul companiilor care asigură transportul petrolului pe mările lumii. Marea lor majoritate sunt companii americane și europene. Ele ar urma să refuze asigurarea încărcăturilor de petrol din Rusia dincolo de un anumit preț. Fără această asigurare, navele care transportă petrolul din Rusia nu ar putea intra în multe din porturile lumii. Sunt însă mulți analiști care au atras atenția că aceasta cale de reducere a prețului petrolului din Rusia poate fi ocolită prin încărcarea facturilor pentru alte produse importate din Rusia (cum ar fi îngrășămintele), astfel încât companiile ruse să compenseze pierderile cauzate de sancțiunile ce vizează petrolul. La fel, comercianții de petrol pot lesne ”amesteca” în scripte petrolul din Rusia cu cel din alte surse. Moleculele de petrol sau de gaz nu pot fi urmărite de statele care impun aceste sancțiuni.
Dacă impunerea unei limite de preț pentru petrolul din Rusia întâmpină aceste dificultăți, lucrurile sunt și mai complicate în ce privește gazele naturale. Comisia Europeană a renunțat, pentru moment, la planurile pentru limitarea prețurilor gazelor din Rusia. Multe state europene, inclusive România, alte state central și est-europene, dar și Belgia, sunt pentru o limitare generală a prețului gazelor, nu doar pentru gazele din Rusia. Presa europeană a arătat însă că statele UE cu economii puternice (Germania, Olanda, Danemarca) se opun acestei măsuri, pentru că multe dintre companiile lor energetice ar pierde din profituri.
Apoi, aceleași economii puternice din UE au negociat în ultimele luni multe contracte bilaterale cu SUA și monarhiile din Golf pentru aprovizionarea cu gaze naturale lichefiate la prețuri foarte mari. Or, în cazul în care UE ar impune o limită de preț generală pentru gaze, alegătorii din aceste state s-ar putea revolta împotriva guvernanților care au făcut achiziții la prețuri mult mai mari.
Goana după gaze naturale a țărilor bogate din UE a dus la creșterea prețului, iar asta pune în mare încurcătură inclusiv administrația SUA, cu puțin timp înaintea alegerilor pentru Congres. Tot mai mulți analiști ajung la concluzia că actuala criză energetica a transformat Europa dintr-un exportator de prosperitate într-un exportator de sărăcie în țările în curs de dezvoltare, care, pe lângă scumpirea dolarilor (și a datoriilor în dolari pe care le au), se confruntă acum și cu scumpirea gazelor provocată de cererea europeană.
