Chiar dacă suntem cei mai mari producători de gaze naturale din Uniunea Europeană, în perioadele geroase România depinde în continuare de importuri. Însă situația ar urma să se schimbe de anul viitor, atunci când gazul din Marea Neagră o să fie disponibil la nivel comercial. Până atunci, cum am ajuns în această situație și cine este de vină?
La începutul lunii octombrie depozitele de gaze naturale din țară erau pline în proporție de 95%. Acum, după un sfârșit de decembrie și început de ianuarie cu temperaturi mult mai scăzute decât ce am simțit în ultimii ani, procentul a scăzut sub 60%. Consumul de gaze naturale a ajuns la cel mai ridicat nivel din ultimii opt ani, iar în cazul energiei electrice, din ultimii cinci ani. România pare că a trecut cu bine peste această perioadă complicată, chiar dacă zeci de mii de oameni au rămas fără curent la începutul anului din cauza condițiilor meteo severe.
Chiar dacă România este cel mai mare producător de gaze naturale din Uniunea Europeană, asta nu ne-a făcut imuni la importuri sau la riscurile pentru sistemul energetic național.
Cum am ajuns nr. 1 în UE
„Eticheta aceasta de «cel mai mare producător de gaze din UE» nu ar trebui să ne facă să ne simțim prea încrezători, adică să credem că problemele nu mai există pentru că avem această etichetă. Olanda, care era un mare producător de gaze din UE, a renunțat să mai producă, a luat o decizie politică să închidă producția de gaze la cel mai mare zăcământ din Europa continentală, exploatat din anii 1960. Așa a ajuns România cel mai mare producător de gaze, pentru că a dispărut concurența. Nu pentru că noi ne-am crescut producția de gaze naturale”, a explicat, pentru Cotidianul, experta în energie Eugenia Gusilov, fondatoarea think-tankului Romania Energy Center.
În ultimele ierni importurile de gaze naturale nu au fost la fel de mari pentru că nici temperaturile nu au fost atât de mici. Însă situația s-a schimbat iarna aceasta când consumul a crescut foarte mult din cauza necesității de încălzire a locuințelor, iar producția pe oră nu a putut susține consumul pe oră.
„Sistemul de gaze naturale, aici însemnând producția, transportul, înmagazinarea, distribuția, a fost gândit în urmă cu 50-60 de ani, plecând de la importul de gaze naturale. La nivel orar consumul de gaze naturale depășește producția orară și cantitatea de gaze naturale care poate fi exploatată din depozitele de înmagazinare la nivel orar. Depășind această capacitate, sistemul a fost gândit să se bazeze pe importuri. Ca atare, în zilele și mai ales în orele în care este foarte, foarte frig și se consumă foarte mult gaz, necesarul de import este un element absolut normal, ținând seama de configurarea și modul în care a fost gândit sistemul din România”, a explicat, pentru Cotidianul, Dumitru Chisăliță, președintele Asociației Energia Inteligentă.
România, hub de tranzit al gazelor naturale
Importurile de gaze naturale nu au fost la fel de mari în ultimii ani și din cauza faptului că a scăzut consumul de gaze naturale la nivel industrial. Totodată, în sistemul național de transport a avut loc o schimbare. Rolul țării noastre la nivel regional a devenit mult mai important odată ce gazele naturale au început să tranziteze teritoriul nostru și să ajungă în țările vecine prin sistemul național de transport al gazelor.
„Până acum 4-5 ani nu exista o astfel de construcție în România, noi aveam 3 conducte dedicate care nu interferau cu sistemul național de transport. În momentul de față lucrurile sunt un pic mai complexe. Pe lângă asigurarea transportului de gaze naturale în vederea asigurării consumului din România, România trebuie să gestioneze și obligațiile pe care le are în acest tranzit internațional de gaze.
Tranzitul internațional de gaze înseamnă că o parte din gazul care ocupă conducta de transport este doar gaz care tranzitează România, el ajungând în Republica Moldova, Ungaria sau Ucraina. În acest context în care am avut consumuri foarte ridicate și temperaturi scăzute, tranzituri importante de gaze naturale, a fost o adevărată provocare despre care putem spune astăzi că a fost traversată cu bine. De aici și acest aparent paradox”, a transmis Dumitru Chisăliță.
Situația se va schimba din 2027
Însă în scurt timp situația s-ar putea schimba. Dependența României de importurile de gaze naturale din cauza temperaturilor extrem de scăzute ar putea să dispară datorită exploatării gazelor naturale din zăcământul offshore Neptun Deep. Este cel mai important proiect de gaze naturale din Uniunea Europeană, în contextul în care OMV Petrom și Romgaz ar putea exploata 100 de miliarde de metri cubi.
Această sumă este echivalentul consumului de gaze naturale al României pentru o perioadă de 10 ani, însă nu tot gazul va ajunge la noi în țară. Efectele se vor resimți imediat pe piață. Importurile de gaze naturale ar urma să scadă, la fel și tarifele plătite de consumatorii casnici.
„Va schimba în mod fundamental, dramatic, balanța energetică pe partea de gaz a României. Este un moment de cotitură care va veni în 2027 când România nu va mai trebui să-și facă griji cu privire la importurile de gaze naturale.
Avem o reliberalizare (a pieței de gaze naturale n.r.) din aprilie 2026, dar prețurile ar trebui să mai scadă pentru că vom avea un surplus de producție, dar asta nu înseamnă că vor fi foarte, foarte mici. Deja sunt contracte încheiate cu consumatori din afara României, de OMV Petrom cu piața germană, contracte de prevânzare. (…) România va putea fi într-o situație în care să nu mai importe deloc și chiar va exporta gaz pe piața germană”, a explicat Eugenia Gusilov.
