Ipocrizia a devenit marcă înregistrată pentru liderii USR. Aceiași oameni care ani la rând au strigat lozinci precum „Vrem spitale, nu catedrale” au fost surprinși, cu o seninătate dezarmantă, urcând treptele Catedralei Mântuirii Neamului la ceremonia de sfințire, în frunte cu fondatorul USR Nicușor Dan.
Imaginea acestora, cu mâinile împreunate smerit în fața altarului, arată nu doar incoerența unei formațiuni politice, ci și falimentul moral al unei generații care s-a pretins reformatoare. USR s-a construit pe un discurs de negare, de ură față de valorile tradiționale, de dispreț față de credință și comunitate, dar astăzi liderii săi par să caute validarea exact acolo unde altădată scuipau simbolic.
„Vrem spitale, nu catedrale” a fost, de fapt, doar o armă electorală. Nu s-a construit niciun spital, nu s-a îmbunătățit sistemul medical, dar s-a construit o elită politică ipocrită, care mimează credința doar atunci când camerele de luat vederi sunt pornite.
Prezența lui Nicușor Dan și a altor lideri USR la sfințirea Catedralei Mântuirii Neamului este simbolul suprem al acestei fariseici politici de fațadă. Un primar care a lăsat Bucureștiul în ruină, fără infrastructură, fără spitale și cu servicii publice prăbușite, își găsește timp să joace rolul credinciosului, în timp ce oamenii din Capitală îngheață în apartamente și circulă pe străzi sparte. Acum același fals profet ni-l propune pe Cătălin Drulă la Primăria Capitalei pentru a prelungi agonia unui oraș lăsat de izbeliște. Omul cu ranga pare și mai îngust în gândire, fapt ce reprezintă un precedent extrem de periculos pentru București. Ideile fixe și puține sunt tagma neobolșevicilor ce sapă la temelia națiunii române.
Această dublă măsură, această „moralitate de carton” cu care USR s-a obișnuit să-și păcălească electoratul, este una dintre cele mai periculoase forme de manipulare publică din ultimii ani. Sub masca „progresismului” și a „transparenței”, partidul s-a transformat într-o sectă politică ce nu mai are nicio legătură cu valorile reale ale societății românești.
Catedrala Mântuirii Neamului a devenit, iată, locul în care propaganda USR și-a îngropat definitiv credibilitatea. În fața altarului, între lumânări și camere TV, s-a încheiat o epocă – cea a minciunii frumos ambalate, a moralismului de Facebook și a liderilor care se cred purtătorii adevărului absolut, dar trăiesc în cea mai profundă ipocrizie.
Românii nu mai cred în sloganuri. Cred în fapte. Iar faptele USR arată clar: propaganda lor este o boală morală care a infectat politica românească, dar care, din fericire, începe să-și arate sfârșitul.
