Profesor ASE: Metroul din Cluj, o tichie de mărgăritar ce ne va săraci cu peste 2 miliarde de euro
Metroul din Cluj. Românii sunt prea săraci să își mai permită luxul unor tichii de mărgăritar inutile și scumpe, vânturate ca mari investiții vitale pentru popor. Emil Boc a recunoscut pentru prima dată public că Metroul din Cluj este o tichie de mărgăritar. Cu jumătate de gură dar a recunoscut. După ce se va construi, metroul va avea nevoie de subvenții de circa 12-13 milioane EUR/an. Construcția metroului din Cluj va costa peste 2 miliarde de euro, dublu față de cât s-a estimat inițial, afirmă Cristian Păun, profesor universitar la Academia de Studii Economice din București.
Asta am spus tot timpul: investițiile trebuie să aibă în spate mereu studii de impact și de fezabilitate
Investiții făcute pe bune, nu de ingineri ci de economiști. Trebuie să avem în vedere mereu efectul de antrenare și rentabilitatea economică. Dacă era într-adevăr nevoie de acest metrou, lumea l-ar fi folosit intens la capacitatea sa maximă.
Cheltuielile de funcționare și amortizare a investiției s-ar fi plătit integral din biletele vândute de acest metrou. Nu poți face rabat de la așa ceva. Degeaba spune Emil Boc plin de ideologie socialistă în el: ”Dacă era rentabil, îl făceau privații!”.
Dacă punem problema așa, sunt multe lucruri pe care nu le fac privații pentru că nu rentează economic. Pentru că, dacă le-ar face, ar ajunge la faliment. E valabil și pentru ”privații” care cotizează la bugetul țării din care se va plăti această subvenție. Din acest motiv, statul împrumută (fără mult succes) criterii din privat când decide alocarea de resurse și nu invers.
Cu un metrou care este clar falimentar pe cifre, nu ai cum să vorbești despre reziliență
Dimpotrivă, aceste ”tichii de mărgăritar” aprobate prea ușor și prea politic vor destabiliza și mai mult economia, vor presa și mai mult pe deficit și vor îngreuna și mai mult revenirea noastră după recesiuni și crize. Culmea, cu aceste cifre care arată că nu e sustenabil economic, Metroul din Cluj diminuează reziliența generând deficite și datorie publică și mai mari, nu doar în faza de construcție ci și în faza ulterioară de operare.
În plus, degeaba te lauzi cu astfel de investiții ca procent în PIB. Ele sunt și rămân ”tichii de mărgăritar” pe care clar nu ni le permitem sau care nu țin apa din punct de vedere economic. Sunt consum de resurse nu investiții. Pe deficit, pe datorie.