Prof. Dr. Nicolae Dima: România în gura şarpelui Boa
Romania e sugrumata in prezent de un imens sarpe boa. De fapt, tara se zbate de zeci de ani sa iasa din stransoarea sarpelui si, cand e gata sa scape, intervin cei din jur; acestia nu intervin sa ajute insa neamul romanesc, ci sa ajute sarpele.
S-a intamplat in august 1944 cand eram gata sa scapam de nemti, dar am fost dati pe mana trupelor sovietice. S-a intamplat de asemenea in decembrie 1989 cand tara s-a revoltat impotriva comunismului, dar am ajuns pe mana fariseilor. Si se intampla acum, in 2024, cand Romania e oferita globalistilor.
Precizez de la inceput ca la ultimele alegeri, impreuna cu multi alti romani, m-am pronuntat in favoarea lui Calin Georgescu. Si nu am facut-o pentru ca il cunosc personal; adaug in paranteza ca nu stiu cum a evoluat in ultimii 10-15 ani; m-am propuntat in favoarea lui pentru a scapa de sarpele care ne sugruma. Asteptarile mele au fost insa inselate. Sper totusi ca cei care s-au napustit asupra lui Georgescu au inteles ca nu de el se teme sarpele; se teme de moarte ca isi pierde puterea, pozitiile, fotoliile si privilegiile. Si totusi, neamul romanesc a rabufnit din nou, dar cineva ne-a vandut si de data aceasta. Cine sunt vanzatorii destinelor noastre?
***
M-am format in inchisorile comuniste unde am ajuns inainte de a implini 20 de ani. Am avut totusi noroc. Am fost condamnat la doi ani si am reusit sa scap dupa trei ani si jumatate. Fratele meu Ion, cu sapte ani mai in varsta decat mine, a avut altfel de noroc. A fost condamnat la 20 de ani de inchisoare, dar a scapat cu numai zece ani batuti pe muchie. De restul, cica a fost gratiat in 1964. Stiu deci din familie ce inseamna comunismul. Ce nu mi-am imaginat insa a fost sa vad ca dupa comunism a urmat o era si mai perversa din punct de vedere moral si spiritual; era care trebuia incheiata odata cu alegerile din acest decembrie. Pare evident ca nu a fost sa fie.
***
In inchisorile comuniste am cunoscut lumea buna din perioada interbelica. Eram prea tinar si lipsit de exeprienta ca sa particip la discutii elitei noastre, dar am ascultat si am invatat multe. Abordand, de exemplu, problema colaborarii la crimele comise de Carol al II-lea prin anii 30 si la actul de tradare din august 1944, unii lideri politici aflati in inchisoare constatau cu consternare “cat de adanca e cangrena morala o poporului nostru… Si se intrebau: Se mai vand oare atat de de miseleste si alte popoare? Si raspunsul era unul singur: Daca lasam gunoaiele sa ne guverneze, ne meritam soarta…” Mult mai tarziu am inteles ca vanzarile de constiinta si tradarile de tara nu le faceau romanii de rand; erau comise de indivizi aflati in posturi de conducere. Sarind peste timp, aceleasi intrebari se pun si in ziua de azi. Pe cine am ales la conducerea tarii? Cine ne vinde?
***
In perioada imediat post-belica, conducerea tarii ne-a fost impusa de la Moscova: Pauker-Dej-Moghioros si a insemnat foamete, suferinte, arestari in masa, decimarea elitei nationale si nenumarate asasinate. Acea perioada s-a incheiat prin anii 60, dar a urmat o alta catastrofa; un atentat la fibra biologica a neamului nostru. Noua tiranie a fost inlaturata in decembrie 89 in urma unei conjuratii internationale ascunsa pompos intr-o zisa revolutie. Mascarada a costat mii de victime, majoritatea oameni tineri care s-au sacrificat pentru un ideal; ideal pangarit de fariseii care s-au ridicat pe cadavrele acelor tineri. Ce s-a intamplat? Enkavdeul nu a scapat Romania din mana in decembrie 1989; a predat-o sorosistilor, care de coniventa cu cercurile cripto-comuniste din Occident, au asteptat-o cu bratele deschise si au transformat-o in pseudo-colonie. Si de 35 de ani induram cele mai umilitoare injoseli din istoria noastra. De data aceasta nu mai murim biologic; acum suntem ucisi sufleteste. Mare miracol ca inca mai sunem in viata.
Si imi anintesc ca pe la inceputul lui 1990 l-am intevievat la Vocea Americii pe scriitorul Octavian Paler. Acesta imi spunea indurerat ca poporul roman nu mai suporta nici diagnosticul maladiei de care sufera si nici tratamentul necesar vindecarii. Intre timp, fariseii s-au inscaunat la putere si au jefuit tara impreuna cu afaceristii venali din occident in timp ce numerosi confrati au plecat in strainatate in cautarea libertatii si demnitatii. Imi amintesc de asemenea ca in decembrie 1990 eram printre demonstranti in Piata Universitatii cand un tinar spunea ca seful lui, un stab comunist, sustinea ca ar trebui goniti din tara vreun milion de “reactionari” ca Romania sa se linisteasca. Au plecat circa sapte milioane, cei mai multi dintre ei oameni tineri educati si curajosi, dar tara tot nu s-a “linistit.”
Ce se va intampla in urmatorii 35 de ani daca decizia CCR ramane in vigoare? Vor mai pleca inca sapte milioane de romani? Atunci comunistii de ieri si urmasii lor lor de azi vor fi in sfarsit fericiti si vor trai intr-o tara linistita- o tara-cimitir…
Si in timp ce alesii nostri dorm, liderii altor tari merg inainte cu planuri si obiective clare si concrete. Orban discuta cu Trump si pune la cale viitorul Europei de est. Atentie romani! Polonia se impune ca tara demna si suverana. Ucraina continua sa ne batjocoreasca si conducatorii nostri isi apleaca umil capul in fata ei. Si Rusia joaca sah geopolitic international si asteapta calm sa-si impuna punctul de vedere. Bucurestiul se joaca de-a sedintele si asteapta sa vina directive noi din strainatate… Altfel, Georgescu e doar un nume. Nu despre el e vorba. E vorba de viitorul Romaniei. Inca 35 de ani de servilism si nu vom mai exista!
Prof. Dr. Nicolae Dima, USA