Ministrul Agriculturii s-a grăbit să anunțe cu entuziasm că România va avea producții record la cereale. Doar că, în loc să fie o veste bună pentru fermieri, declarația i-a lovit direct în buzunar. Piețele au reacționat imediat: prețurile s-au prăbușit, iar fermierii români au ajuns să vândă sub costul de producție.
Într-o economie de piață, o ofertă mare fără o cerere pe măsură înseamnă scăderea prețurilor. Iar în lipsa unor politici inteligente de stocare, procesare sau export avantajos, grâul românesc devine o marfă de duzină. Fermierii sunt forțați să vândă la prețuri umilitoare, în timp ce oficialii își bat cu pumnul în piept cu „recorduri” care nu ajută pe nimeni.
România este, ironic, țara cu cele mai mici subvenții agricole din Uniunea Europeană. Fermierii români primesc mai puțin sprijin decât colegii lor din Franța, Germania sau Polonia, dar trebuie să concureze pe aceeași piață. Fără susținere reală, fără mecanisme de protecție și cu declarații iresponsabile venite din vârful ministerului, agricultura românească este împinsă spre faliment.
Producția mare nu înseamnă profit, când prețurile sunt dictate de haos, iar statul nu apără fermierii. Din păcate, România nu are o strategie agricolă, ci doar vorbe goale care scufundă satul românesc în datorii și disperare.
