În contextul unei relații tot mai tensionate cu Washingtonul și al continuării războiului declanșat de Rusia împotriva Ucrainei, mai multe state europene accelerează măsurile de consolidare a securității – de la investiții în apărare și cooperare industrială, până la întărirea protecției infrastructurii critice și a capacităților de contracarare a interferențelor externe.
Surse politice și experți în securitate vorbesc despre o schimbare de ton: Europa nu mai tratează riscurile drept ipoteze îndepărtate, ci drept vulnerabilități imediate. În practică, „scutul” invocat de lideri se traduce în bugete mai mari, exerciții comune, achiziții militare coordonate și un accent sporit pe apărarea cibernetică, inclusiv asupra rețelelor energetice și de comunicații.
Pe plan intern, efectul se vede și în arena politică. Partidele și liderii percepuți ca fiind prea îngăduitori cu agenda Kremlinului se confruntă cu un cost reputațional în creștere: declarațiile relativizante despre agresiunea din Ucraina, atacurile repetate la adresa sancțiunilor sau retorica anti-UE inspirată din narațiuni externe sunt tot mai des întâmpinate cu scepticism public și cu presiune mediatică.
Analiștii susțin că „fereastra de ambiguitate” se îngustează: electoratul penalizează mai ușor pozițiile considerate incompatibile cu securitatea națională și cu solidaritatea europeană. În paralel, instituțiile statului își intensifică verificările privind finanțarea politică, campaniile de dezinformare și încercările de influențare – semn că „igiena democratică” devine o temă de securitate, nu doar una de etică.
Într-un climat dominat de riscuri și incertitudini strategice, mesajul care se conturează la nivel european este unul de clarificare: apărarea comună, reziliența instituțională și reducerea dependențelor critice capătă prioritate, iar toleranța față de discursurile care cosmetizează agresiunea sau justifică încălcarea dreptului internațional scade vizibil.
