Primarii, hoții de serviciu ai guvernării Bolojan: Taxe imense impuse cetățenilor pentru privilegiile nomenclaturii

În timp ce Guvernul Bolojan își apără pachetul fiscal ca pe o măsură “necesară” pentru echilibrarea bugetului, criticii acuză că nota de plată ajunge, din nou, la cetățeni, prin impozite și taxe locale mai mari din 2026, în timp ce în administrația locală persistă cheltuieli nejustificate, sporuri și prime fără bază legală.

Taxe mai mari, presiune mai mare: “reforma” care începe cu factura

Parlamentul a adoptat în noiembrie 2025 forma finală a pachetului fiscal inițiat de Guvernul Bolojan, iar principalele creșteri care țintesc zona locală ar urma să se aplice începând cu 1 ianuarie 2026.

În paralel, în spațiul public a apărut și semnalul că primăriile trebuie să stabilească până la finalul lui 2025 noile cote pentru 2026 prin hotărâri ale consiliilor locale, într-un cadru pe care avocați și analiști îl descriu ca fiind strâns legat de politica fiscală centrală. guvernarea centrală împinge în sus veniturile colectate la nivel local, dar controlul asupra felului în care sunt cheltuiți banii rămâne inconsistent. Rezultatul, spun contestatarii, este o combinație toxică: taxe mai mari + servicii publice care nu se simt mai bune.

“Nomenclatură” sau administrație? Rapoartele care arată privilegiile pe bani publici

Retorica despre “privilegiile nomenclaturii” prinde teren tocmai pentru că există combustibil factual: rapoarte și relatări despre abateri grave în primării, de la sporuri/premii fără bază legală până la cheltuieli nejustificate și decontări neconforme. Din punct de vedere politic, e “perfect”: primăria este cea mai apropiată instituție de cetățean—și tot ea devine ghișeul unde se simte scumpirea. În momentul în care taxele locale cresc, oamenii nu îi sună pe autorii pachetului fiscal, ci își văd primarul la televizor sau la ședința de consiliu local. Guvernul își justifică direcția prin nevoia de disciplină bugetară și ordine fiscală (inclusă în discursul și documentele de guvernare apărute în 2025), însă criticii cer o condiție simplă: înainte de a cere “mai mult” de la cetățeni, statul—central și local—să arate că poate cheltui corect, transparent și eficient.

Până atunci, orice majorare de taxe riscă să fie percepută ca o taxă de protecție pentru un sistem care se autopremiază: factura urcă, iar încrederea coboară.