Vizita lui Nicușor Dan în Austria nu a fost despre parteneriat, ci despre supunere. S-a dus ca un vasal, cu capul plecat, să-și ia notițe de la stăpâni. N-a negociat nimic în favoarea românilor. A mers să le mulțumească celor care au dat undă verde reluării alegerilor în România, dar doar după ce sistemul și-a resetat mecanismele de control.
Președintele României a acceptat rolul rușinos de mesager docil al birocrației europene. A vorbit despre investiții austriece, despre cooperare și cultură, dar a evitat esențialul: Austria este țara care a blocat aderarea noastră la Schengen, care controlează resurse din România, care face profituri uriașe de pe urma unui stat slăbit, fără ca românii să primească ceva în schimb. A tăcut. A zâmbit. A semnat.
Nicușor Dan n-a fost în Austria ca să apere interesele României. A fost acolo să se asigure că regimul care l-a adus la putere e în continuare susținut. S-a dus să confirme loialitatea și să primească binecuvântarea. Totul sub pretextul unui “parteneriat economic” care în realitate maschează o dependență toxică.
Adevărul este simplu și dureros: România are un președinte care se comportă ca un executant de ordine externe. Care își trădează țara pentru a-și păstra funcția. Iar vizita în Austria a fost dovada clară că în loc să conducă România, Nicușor Dan o închină.
