„Noul guvern, împreună cu mine, ne vom dedică toate energiile 100% pentru a gestiona eficient această criză şi evident, după ce se termină această criză, pentru a guverna foarte bine pentru români. Este foarte important că măsurile care vor fi luate să fie luate la timp, să fie luate în aşa fel încât să prindă. Pentru a face posibil această lupta cu toate instrumentele prevăzute de lege, am decis să decretez stare de urgenţă la începutul săptămânii viitoare”, a anunţat Klaus Iohannis.
„Autorităţile îşi fac treabă, guvernul şi-a făcut treabă şi până acum foarte bine. Dar singuri nu vom reuşi să facem decât o parte din treabă care trebuie făcută. Avem nevoie de voi, dragi români, avem nevoie de voi că să respectaţi îndrumările, indicaţiile autorităţilor, regulile de igiena care sunt transmise pe canalele publice şi da, avem nevoie să evitaţi contactele care nu sunt absolut necesare. Da, avem nevoie să va informaţi corect, din surse publice, direct de la autorităţi. Pentru a veni în sprijinul părinţilor, care au copii de vârstă şcolară, am promulgat astăzi legea care le permite părinţilor, în condiţii speciale, să stea acasă. Împreună şi numai împreună vom reuşi să trecem cu bine şi peste această criză”, a mai spus Iohannis.
Ce înţelege „statul român” prin „stare de urgenţă” şi cum devine ministrul de Interne un soi de super-premier în astfel de caz
Dar ce înseamnă, practic, „starea de urgenţă?”. O definiţie a expresiei o putem afla încă din primul articol al OUG 1/1999.
Articolul 1.
Starea de asediu și starea de urgență privesc situații de criză ce impun măsuri excepționale care se instituie în cazuri determinate de apariția unor pericole grave la adresa apărării țării și securității naționale, a democrației constituționale ori pentru prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre.
Cheia, în acest caz, care poate reprezenta pretextul instituirii stării de urgenţă, stă în expresia „prevenirea, limitarea sau înlăturarea urmărilor unor dezastre”.
De asemenea, articolul 3 al legii, vine cu detalii suplimentare, în care se precizează că starea de urgenţă se aplică dacă se constată „iminenţa producerii ori producerea unor calamităţi care fac necesară prevenirea, limitarea sau înlăturarea, după caz, a urmărilor unor dezastre.
Totodată, la articolul 4, se precizează că, într-o astfel de situaţie, „exerciţiul unor drepturi şi libertăţi fundamentale poate fi restrâns, cu excepţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale”.
Acest lucru poate însemna, de pildă, interzicerea manifestărilor, a adunărilor publice, chestiuni care, oricum, au fost deja luate de guvern în scopul evitării răspândirii coronavirusului.
Mai trebuie ştiut că legea acordă, într-o astfel de situaţie, puteri sporite ministrului de Interne (în cazul decretării stării de urgenţă), şi celui al Apărării (în cazul stării de asediu) care devin, în anumite situaţii punctuale, un soi de „super-premieri”.
Articolul 18
În cazul instituirii stării de urgență în temeiul art. 3 lit. a), coordonarea aplicării măsurilor dispuse prin decret revine Ministerului Administrației și Internelor.
Practic, într-o astfel de situaţie, ministrul de Interne devine un soi de „al doilea om în stat”, care poate emite ordine şi ordonanţe militare, când starea de urgență a fost instituită pe întregul teritoriu al țării.
Se va putea guverna prin ordine şi ordonanţele militare, care devin un soi de „supra-OUG”-uri
În plus, pe durata stării de urgenţă, ordonanţele militare şi ordinele emise au caracter obligatoriu, de lege.
Articolul 9
Conducătorii autorităților publice, ai celorlalte persoane juridice, precum și persoanele fizice au obligația să respecte și să aplice toate măsurile stabilite în prezenta ordonanță de urgență, în actele normative conexe, precum și în ordonanțele militare sau în ordine, specifice stării instituite.
De asemenea, „la instituirea stării de asediu sau a stării de urgență, unele atribuții ale administrației publice centrale de specialitate și ale administrației publice locale trec în competența autorităților militare”, conform textului ordonanţei.
Autorităţile militare şi publice pot limita sau interzice circulaţia maşinilor, a persoanelor, să emită „permise de liberă circulaţie”, să efectueze controale, razii, să evacueze persoane, să raţionalizeze alimente, să închidă staţii de benzină, restaurante, cafenele, cluburi şi chiar „să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”.
Alte măsurile care pot fi „dispuse” pe durata stării de urgenţă includ închiderea frontierei de stat şi rechiziţionarea de bunuri.
Sursa: www.mediafax.ro
