Este energia nucleara produsă în reactoare mari pregătită pentru o revenire? Mini-reactoarele nucleare (SMR) au fost mult timp în atenția industriei, dar odată cu creșterea cererii de energie, centralele nucleare mari care au fost închise ar putea fi pregătite pentru redeschidere. Energia nucleară la scară largă ar putea fi pregătită pentru o renaștere, scrie publicația americană specializată în energie, Latitude Media. Publicația afirmă că mini-reactoarele s-au dovedit un eșec din cauza costurilor, astfel că SUA analizează serios modernizarea și redeschiderea unor central tradiționale care au fost închise, în timp. Răstimp, România continuă să se amăgească la gîndul că va avea curînd energie produsă de mini-reactoarele de la Doicești.
În ultimii câțiva ani, promițătoarea industrie a reactoarelor modulare mici s-a confruntat cu unele eșecuri majore. După un val de anunțuri de proiecte, inclusiv de către Utah Municipal Associated Municipal Power System (UAMPS) și Energy Northwest, s-au înregistrat puține progrese în implementarea efectivă a tehnologiei. Barierele economice și de reglementare au frânat creșterea industriei, iar faptul că există atât de multe proiecte diferite a complicat și mai mult lucrurile, scrie Latitude Media.
Cu toate acestea, țara are în continuare nevoie de producție de bază fermă pentru a îndeplini obiectivele privind energia curată și energia netă zero. Și pentru că tehnologia este dovedită, atât energia nucleară avansată, cât și cea tradițională la scară largă reprezintă o oportunitate de a contrabalansa variabilitatea resurselor de energie regenerabilă din rețeaua electrică înainte de SMR-uri.
Energia nucleară la scară largă are două variante: marile centrale nucleare existente construite în a doua jumătate a secolului trecut, multe dintre acestea fiind în prezent închise, și noile reactoare la scară largă, cum ar fi reactorul AP1000 al George Power de la centrala Vogtle. În timp ce nicio centrală nouă nu se află în prezent în construcție, există 41 de reactoare închise. Această infrastructură reprezintă o capacitate neexploatată de energie curată, dacă doar industria este dispusă să o exploateze.
Jacopo Buongiorno, directorul Centrului MIT pentru sisteme avansate de energie nucleară, a declarat pentru Latitude Media că există o schimbare de atitudine în curs, în ciuda faptului că ridicarea de noi centrale a devenit din ce în ce mai dificilă. Obstacolele de natură economică și de reglementare continuă să blocheze proiectele SMR de ultimă generație.
În special, Utah Municipal Associated Municipal Power System a renunțat la un proiect cu compania SMR NuScale care prevedea inițial douăsprezece module de reactor care ar fi generat un total de 600 megawați.
În acest caz, provocarea nu a fost atât de mult de reglementare – NuScale este singurul furnizor SMR care a primit aprobarea Comisiei Naționale de Reglementare pentru proiectul său de reactor – cât a fost de rentabilitate. Anunțat în 2018, costul estimat al proiectului a fost stabilit inițial la 3 miliarde de dolari. Dar apoi s-a confruntat în mod continuu cu creșteri ale costurilor care au dus la un preț final de 9,3 miliarde de dolari în 2023, înainte de a fi abandonat la începutul acestui an.
Costul ridicat și energia mai scăzută de ieșire a SMR-urilor pot face ca proiectele să fie greu de justificat. Dar Kasparas Spokas, director de strategie de înțelegere și integrare la Clean Air Task Force, a susținut că scara mai mică a proiectelor le face mai accesibile. „SMR-urile ar putea să nu prezinte costuri de nivel mai scăzute pe termen scurt”, a declarat Spokas. „Dar costul total mai mic al instalației extinde baza de clienți și permite mai multe iterații pentru a reduce costurile pe termen lung.”
Pentru toate tipurile de centrale nucleare, atât pentru SMR, cât și pentru cele de mari dimensiuni, Buongiorno a declarat că aproximativ 70% din costurile totale provin din construcția centralei. Deoarece SMR produc mai puțină energie decât reactoarele tradiționale, aceste costuri sunt repartizate pe mai puțini electroni, ceea ce duce la creșterea costului pe megawatt.
Dar aprobarea de reglementare precede construcția și calcularea costurilor. Proiectele SMR trebuie să fie aprobate de Comisia de reglementare nucleară, care este singura autoritate de reglementare a centralelor nucleare și a reactoarelor de cercetare din SUA. NRC supune noile proiecte unei analize de siguranță și unei analize de mediu înainte de a emite o autorizație. Deoarece marea majoritate a modelelor SMR sunt noi și netestate, procesul de revizuire durează mai mult decât în cazul tehnologiei reactoarelor tradiționale, care are o istorie operațională îndelungată.
Odată ce un reactor este autorizat, începe un nou proces de autorizare pentru construirea și exploatarea proiectului specific, care include evaluări ale siguranței și ale impactului asupra mediului. Finalizarea acestor evaluări poate dura ani de zile; NuScale a așteptat patru ani pentru a primi o licență pentru proiectul său de reactor de 50 MW.
Dar cea mai mare provocare pentru micile companii SMR este plata taxelor de licență NRC. Agenția percepe taxe de aproximativ 300 de dolari pe oră pentru inspecțiile de acordare a licențelor. NuScale a plătit aproape 50 de milioane de dolari către NRC pentru primul său reactor licențiat, mai scrie latitude Media. (Traducere și adaptare Bogdan Tiberiu Iacob)
