Premierul tehnocrat de la Chișinău miroase a Securitate! R. Moldova e tot mai mult condusă de servicii, nu de aleși ai poporului
Partidul Acțiune și Solidaritate (PAS) a decis să joace din nou cartea „tehnocrată”, numindu-l pe Alexandru Munteanu în funcția de prim-ministru al Republicii Moldova — o decizie care a stârnit controverse majore și suspiciuni de influență din umbră a serviciilor de Securitate. Numirea lui Recean a venit tot din zona serviciilor, om din afara partidului și cunoscut ca un veros animal politic al diferitelor regimuri, scrie Timpul.md.
Deși prezentat drept „un profesionist neutru”, Munteanu trăiește de peste 20 de ani în Ucraina, departe de realitățile moldovenești, iar activitatea sa a fost deja menționată în contextul scandalului Pandora Papers, legat de afaceri suspecte, companii offshore și tranzacții obscure. Alegerea unui asemenea profil pentru a conduce Guvernul Republicii Moldova ridică semne serioase de întrebare privind criteriile și motivațiile reale ale PAS.
Tot mai mulți observatori politici remarcă faptul că așa-numiții „premieri tehnocrați” ai ultimilor ani provin adesea din zona serviciilor secrete — semn clar că în lipsa unei soluții politice, PAS a apelat din nou la structurile de forță. Numirea lui Munteanu pare o continuare a acestui tipar: un premier cu profil discret, dar cu legături care miros puternic a Securitate.
Departe de a fi un „expert apolitic”, Alexandru Munteanu reprezintă, mai degrabă, prototipul omului sistemului, al funcționarului fără legitimitate democratică, impus de cercuri de influență externe și interne. În timp ce PAS își justifică alegerea prin nevoia de „stabilitate și competență”, în realitate avem de-a face cu o manevră de control total al puterii, sub masca unui guvern tehnocrat.
Numirea lui Alexandru Munteanu nu aduce transparență, ci confirmă că Republica Moldova e tot mai mult condusă de servicii, nu de aleși ai poporului. Premierul „tehnocrat” al PAS miroase a Securitate, la fel ca și Recean, iar cetățenii rămân din nou spectatori ai unei piese scrise în culise, nu în Parlament.
