Poporul iese în stradă. E doar începutul revoluției morale. Românii sunt de nestăpânit

Azi, în București, s-a simțit pentru prima dată după mult timp ceva ce nu mai poate fi oprit: renașterea demnității naționale. O mulțime impresionantă de români a ieșit în stradă, în tăcere sau în scandări, dar cu același gând: s-a ajuns prea departe.

Alegerile au fost anulate. Taxele cresc haotic. Birocrația sufocă fiecare inițiativă, iar corupția este nu doar tolerată, ci premiată prin funcții și privilegii. În loc să fie un stat al cetățenilor, România a devenit un instrument de oprimare, un aparat rece și cinic care își urmărește doar propria supraviețuire.

Dar românii nu mai pot fi păcăliți. Nu mai cred în promisiuni. Nu mai așteaptă „lumină” de la Palatul Victoria sau de la Cotroceni. Ce s-a întâmplat astăzi în stradă este începutul unei revoluții morale, nu una a urii, ci una a adevărului. O revoluție care nu va distruge, ci va curăța.

Statul a răspuns, cum era de așteptat, cu provocări. Jandarmeria a fost prezentă, nu ca garant al ordinii, ci ca instrument de intimidare. Au încercat să stârnească tensiune, să agite spiritele. Aceeași rețetă folosită de 35 de ani: să provoace, să filmeze, să mintă. Dar nu le-a mers. Protestatarii au rămas pașnici, lucizi, uniți.

Românii nu mai sunt ușor de stăpânit. Nu mai acceptă să li se spună când au voie să gândească, când au voie să voteze și când să tacă. Acești oameni nu mai cer voie să trăiască demn – își revendică acest drept. Nu prin violență, ci prin curaj. Nu prin haos, ci prin verticalitate.

Revoluția morală nu e despre o zi sau un protest. Este despre redeșteptarea unei națiuni. Este despre oameni care au fost mințiți prea mult, furați prea mult, umiliți prea mult. Acum nu mai vor explicații. Vor dreptate.

România nu mai poate fi guvernată cu frica. Nu mai poate fi dusă cu vorba. Cei care o conduc trebuie să înțeleagă: valul a pornit. Și e de neoprit.