Mai poate Rusia să câştige războiul ales de Vladimir Putin împotriva Ucrainei în faţa rezistenţei ucrainenilor?
Încă de la început, războiul a fost marcat de judecăţi greşite şi calcule eronate. Putin şi generalii săi au subestimat rezistenţa ucraineană, au supraestimat capacităţile propriilor forţe şi nu au reuşit să prevadă amploarea sprijinului militar şi economic pe care Ucraina îl va primi din partea Statelor Unite şi a naţiunilor europene, se arată într-o analiză Politico.
Kievul nu a căzut în câteva zile – aşa cum plănuia Kremlinul -, iar forţele lui Putin în vară şi toamnă au fost împinse înapoi, Ucraina recuperând până în noiembrie mai mult de jumătate din teritoriul pe care ruşii l-au capturat în primele săptămâni ale invaziei. Rusia a fost acum forţată să intre într-un război convenţional costisitor şi prelungit, un război care a stârnit disensiuni rare în cadrul establishmentului politico-militar al ţării şi a determinat ca luptele interne de la Kremlin să iasă la iveală.
Singura victorie pe care forţele ruseşti au înregistrat-o în ultimele luni a avut loc în ianuarie, când ucrainenii s-au retras din oraşul Soledar, un oraş de exploatare a sării din regiunea estică Doneţk. Iar semnele arată că ruşii sunt pe punctul de a obţine o nouă victorie în cazul oraşului Bahmut, situat la mică distanţă de oraşul Soledar, care este posibil să cadă în mâinile lor în scurt timp.
Dar niciuna dintre aceste victorii însângerate nu înseamnă mai mult decât un succes simbolic, în ciuda numărului mare de victime suferite de ambele părţi. Din punct de vedere tactic, niciuna dintre victorii nu este semnificativă – iar unii oficiali occidentali spun în privat că ar fi fost mai bine ca preşedintele ucrainean Volodimir Zelenski să se retragă mai devreme din Soledar şi din Bahmut acum, în acelaşi mod în care ruşii s-au retras în noiembrie din poziţia lor militară fără speranţă din Herson.
Pentru o adevărată răsturnare a soartei militare a Rusiei, Putin va miza în următoarele săptămâni pe faptul că forţele sale, suplimentate de rezerviştii şi recruţii mobilizaţi, vor reuşi o nouă ofensivă majoră. Oficialii ucraineni se aşteaptă ca ofensiva să înceapă mai devreme de primăvară.
Ministrul ucrainean al Apărării Oleksii Reznikov a avertizat în conferinţele de presă din ultimele zile că Rusia ar putea foarte bine să aibă în rezervă până la 500.000 de soldaţi adunaţi în Ucraina ocupată şi de-a lungul graniţelor, pregătiţi pentru un atac. El spune că acesta ar putea începe în mod serios în jurul primei aniversări a războiului, pe 24 februarie.
Alţi oficiali ucraineni cred că ofensiva, atunci când va avea loc, va fi în martie – dar cel puţin înainte de sosirea tancurilor Leopard 2 şi a altor tancuri de luptă principale şi vehicule de luptă de infanterie promise Ucrainei de occidentali.
Toţi ochii sunt aţintiţi asupra Donbasului
Concentrarea probabilă a ruşilor va fi asupra regiunii Donbas din estul ţării. Andrii Cerniak, reprezentant al Serviciului de informaţii al Apărării din Ucraina, a declarat pentru Kyiv Post că Putin a ordonat forţelor sale armate să captureze regiunile Doneţk şi Lugansk până la sfârşitul lunii martie.
„Am observat că forţele de ocupaţie ruseşti redesfăşoară grupuri de asalt, unităţi, arme şi echipamente militare suplimentare în est”, a declarat Cerniak. „Potrivit serviciilor de informaţii militare ale Ucrainei, Putin a dat ordinul de a cuceri toate teritoriile din regiunile Doneţk şi Lugansk”.
Alţi oficiali ucraineni şi analişti militari occidentali suspectează că Rusia ar putea să recurgă la tactici prin care să încerce să distragă atenţia şi să creeze confuzie.
„Un asalt repetat asupra Kievului are puţin sens”, a declarat Michael Kofman, un expert american în forţele armate ruse şi membru al Centrului pentru o Nouă Securitate Americană, un think tank cu sediul la Washington.
„O operaţiune de întrerupere a liniilor de aprovizionare în vest sau de capturare a centralei nucleare de lângă Rivne ar putea fi mai fezabilă, dar acest lucru ar necesita o forţă mult mai mare decât cea pe care Rusia o are desfăşurată în prezent în Bielorusia”, a susţinut el într-o analiză.
Dar nu este încă clar unde anume vor avea loc principalele lovituri ale Rusiei de-a lungul liniei de front de 600 de kilometri din regiunea ucraineană Donbas. Analiştii militari occidentali nu se aşteaptă ca Rusia să organizeze o ofensivă de-a lungul întregului front şerpuit – mai probabil că va lansa un asalt în două sau trei direcţii, concentrându-se asupra unor sate şi oraşe cheie din sudul Doneţkului, asupra Kreminna şi Lyman din Lugansk şi, în sud, în Zaporojie, unde au existat rapoarte privind o creştere a acumulării de trupe şi echipamente peste graniţă, în Rusia.
În regiunea Lugansk, forţele ruseşti au îndepărtat locuitorii din apropierea zonelor de pe linia frontului deţinute de ruşi. Iar guvernatorul regiunii, Serhiy Haidai, crede că expulzările au ca scop eliminarea posibililor spioni ucraineni şi a localnicilor care culeg informaţii pentru artileria ucraineană. „Există un transfer activ de (trupe ruseşti) în regiune şi cu siguranţă se pregătesc pentru ceva pe frontul de est”, a declarat Haidai reporterilor.
Reznikov a susţinut că se aşteaptă ca ofensiva rusă să vină dinspre est şi sud simultan – din Zaporojie, în sud, şi din Doneţk şi Lugansk, în est.
În perioada premergătoare ofensivei principale, forţele ruseşti au testat cinci puncte de-a lungul frontului, a declarat Statul Major General al Ucrainei într-o conferinţă de presă susţinută marţi.
Statul Major a precizat că trupele ruseşti s-au regrupat în diferite părţi ale liniei frontului şi au efectuat atacuri în apropiere de Kupiansk, în regiunea Harkiv, şi de Lyman, Bahmut, Avdiivka şi Novopavlivka, în estul Doneţkului.
Războiul cu arme combinate
Cu toate acestea, ruşii nu vor face probabil progrese pe câmpul de luptă dacă nu vor putea corecta două deficienţe majore care au afectat operaţiunile lor militare de până acum – logistica slabă şi eşecul de a coordona infanteria, blindatele, artileria şi sprijinul aerian pentru a obţine efecte complementare reciproce. Ceea ce este cunoscut şi sub numele de război cu arme combinate.
Atunci când a anunţat numirea în ianuarie a generalului Valeri Gherasimov – fostul şef al Statului Major al Apărării – în calitate de comandant general al forţelor ruseşti din Ucraina, Ministerul rus al Apărării a subliniat „necesitatea de a organiza o interacţiune mai strânsă între tipurile şi armele trupelor”, cu alte cuvinte de a îmbunătăţi războiul armelor combinate.
Kofman apreciază că problemele logistice ale Rusiei ar putea fi depăşite în mare măsură. „A existat o bună parte de reorganizare în logistica rusă şi de adaptare. Cred că discuţia despre problemele logistice ruseşti în general suferă de prea mult anecdotism şi de înţelepciunea primită”, a spus el.
În lipsa acestui lucru, mult va depinde pentru Rusia de cât de mult a reuşit Gherasimov să îşi antreneze forţele reaprovizionate în războiul cu arme combinate, iar în această privinţă există îndoieli uriaşe că a avut suficient timp. Kofman crede că forţele ucrainene „ar fi mai bine să absoarbă atacul rusesc şi să epuizeze potenţialul ofensiv rusesc, apoi să preia iniţiativa mai târziu în această primăvară. După ce a cheltuit muniţie, trupe mai bune şi echipamente, ar putea lăsa apărarea rusă în general mai slabă”.
El suspectează că ofensiva „s-ar putea dovedi sub aşteptări”.
