Mai întâi, a fost Italia, apoi au urmat Finlanda și Grecia, iar Spania ar putea fi următoarea. În întreaga Europă, guvernele se îndreaptă spre dreapta. În unele locuri, liderii de extremă-dreaptă preiau puterea. În altele, partide mai tradiționale de centru-dreapta se aliază cu extremele de dreapta, o măsură considerată cândva inacceptabilă.
În alte părți, partidele de dreapta dură obțin mai multe locuri în parlament și birouri regionale. Partidul Alternativa pentru Germania (Alternative für Deutschland – AfD), care se afla deja sub supraveghere pentru suspiciuni de extremism de dreapta, depășește în prezent Partidul Social-Democrat al cancelarului german Olaf Scholz și tocmai a obținut o victorie în alegerile districtuale – un moment alarmant pentru o țară conștientă de trecutul său nazist.
Desigur, această tendință nu a început cu Italia și cu prim-ministrul de extremă-dreaptă, Giorgia Meloni. Însă anul trecut a fost marcat de o serie de rezultate remarcabile pentru conservatori. Și ar putea urma și mai multe, întrucât locuri precum Spania și Slovacia par pregătite să se îndrepte spre dreapta în următoarele alegeri.
Este o evoluție care va remodela în mod inevitabil Europa, afectând totul, de la modul în care sunt gestionate schimbările climatice, până la drepturile părintești și la cine este primit pe continent, scrie POLITICO.
Având în vedere că UE urmează să aleagă un nou Parlament European anul viitor, acest avânt spre dreapta ar putea duce, de asemenea, la un Bruxelles mai conservator în anii următori. Toate acestea – în contextul unor decizii critice privind, de exemplu, extinderea UE spre est, comerțul cu China și controlul statului de drept în țările UE.
La aceeași masă
Noul peisajul politic în schimbare a fost vizibil la Bruxelles săptămâna aceasta, când liderii UE s-au reunit pentru summitul lor obișnuit. La masă s-a aflat o figură nouă – Petteri Orpo, noul prim-ministru al Finlandei, care conduce Partidul Coaliției Naționale, un partid conservator.
În ultimul an, parcursul politic al Finlandei ilustrează virajul spre dreapta, instalat în unele părți ale Europei. După patru ani de guvernare de stânga, o coaliție formată din cinci partide, alegătorii au abandonat-o pe social-democrata Sanna Marin, ceea ce a dus la formarea celui mai de dreapta guvern din istoria țării.
Premierul grec Kyriakos Mitsotakis a sosit, de asemenea, la summit, în urma unei victorii electorale. Liderul de centru-dreapta s-a impus în alegerile naționale de duminică, obținând o majoritate mult mai mare decât la prima sa participare.
Este important cine ocupă locurile la masa UE – Consiliul European, care reunește cei 27 de lideri ai blocului comunitar, aici urmând să fie decise prioritățile politice și inițiativele politice ale blocului.
„Cred că vedem deja efectul Meloni”, a declarat un diplomat UE de rang înalt care a vorbit sub protecția anonimatului. „În privința migrației, a climei, a existat o mișcare spre dreapta, fără îndoială.”
Primele semne că Meloni a fost acceptată, nu izolată, au apărut toamna trecută, la primul său summit UE. În timp ce liderii abordau problema spinoasă a migrației, liderul italian a găsit sprijin tacit în sală pentru dorința sa ca politica UE să se concentreze mai mult pe descurajarea migranților de a veni în Europa..
Câteva luni mai târziu, premierul olandez de centru, Mark Rutte, și șefa Comisiei Europene de centru-dreapta, Ursula von der Leyen, o însoțeau pe Meloni într-o călătorie în Tunisia pentru a încerca să limiteze fluxurile migratorii din țara nord-africană – o dovadă de unitate între partide.
Călătoria a avut loc la doar câteva ore după ce țările UE au ajuns la un acord favorabil Italiei cu privire la modul de procesare și relocare a migranților, ceea ce ar oferi guvernului lui Meloni o mai mare libertate de acțiune pentru a trimite înapoi solicitanții de azil respinși.
Și în Parlamentul European
Deriva spre dreapta ar putea ajunge în curând și în Parlamentul European, cu ramificații asupra modului în care este condus Bruxelles-ul. În mai puțin de un an, alegătorii vor merge la urne pentru a alege un nou Parlament, iar conservatorii prevăd câștigarea alegerilor. Pentru început, acest lucru ar încuraja Partidul Popular European (PPE) de centru-dreapta – deja cea mai mare grupare politică din Parlament.
Însă o prezență puternică a conservatorilor ar putea transforma, de asemenea, grupul Conservatorilor și Reformiștilor Europeni (ECR) – din care fac parte Meloni și partidul naționalist polonez Lege și Justiție – într-un regizor important, legislatorii de centru și centru-dreapta curtând voturile acestui grup pentru a-și promova agenda.
Acest lucru ar reflecta o trăsătură din ce în ce mai pronunțată a politicii naționale – dorința partidelor conservatoare tradiționale de a se apropia de extrema dreaptă. Există semne că un calcul politic similar este în curs de desfășurare în Parlamentul European, PPE având deja în vedere asocieri benefice cu extrema dreaptă. Președintele Parlamentului European, Roberta Metsola, a fost ultimul lider al PPE care i-a adus un omagiu lui Meloni, vizitând-o la Palazzo Chigi din Roma săptămâna trecută, după o acțiune similară a lui Manfred Weber, care conduce PPE.
De asemenea, grupurile politice s-au unit recent pentru a lupta împotriva unei legi de restaurare a mediului natural – un element cheie al planului UE de a deveni neutră din punct de vedere climatic până în 2050. Deocamdată, PPE – cu sprijinul ECR – a reușit să blocheze proiectul de lege, invocând preocupările fermierilor și criticând Comisia Europeană pentru că a mers prea departe, prea repede în ceea ce privește agenda ecologică.
Urmează și altele
Cu un an înainte ca cetățenii UE să se prezinte la urne, următoarele câteva luni vor fi marcate de momente-cheie care vor oferi o perspectivă asupra direcției în care bate vântul politic.
Primul este Spania, unde alegătorii se vor prezenta la urne luna viitoare. Principalul partid de centru-dreapta din această țară, Partidul Popular (PP), este încrezător că va recâștiga puterea după ce a învins partidul socialist al premierului Pedro Sanchez în alegerile locale de luna trecută. Pe măsură ce campania se intensifică, Sanchez avertizează cu privire la o posibilă asociere între PP și partidul de extremă-dreaptă, Vox, sperând că asocierea PP cu Vox ar putea descuraja alegătorii de stânga, din clasa de mijloc. Dar o revenire la putere a PP – așa cum pare probabil – ar consolida înclinarea spre dreapta a Europei.
În altă parte, Partidul Lege și Justiție din Polonia – un centru al puterii de dreapta în UE – conduce în sondaje înaintea alegerilor din toamnă, în timp ce Slovacia se pregătește pentru revenirea liderului populist Robert Fico în alegerile anticipate programate pentru luna septembrie.
Nu toate țările urmează această tendință – guvernele centriste din Irlanda și Lituania, de exemplu, se confruntă cu provocări electorale din partea stângii. Iar Germania, cea mai populată țară din UE, este încă condusă de un social-democrat. Dar chiar și acolo, influența lui Olaf Scholz asupra puterii este șubredă, iar rivalii creștin-democrați și AfD, de extremă dreapta, sunt în creștere în sondaje.
Acestea fiind spuse, orice mișcare de stânga nu se poate compara – pentru moment – cu puternicul curent care vine din direcția opusă.
