PNL își înscenează democrația: Congres cu rezultat dinainte știut. Ilie Bolojan, singur în cursa pentru președinție
Partidul Național Liberal organizează un Congres Extraordinar care seamănă mai degrabă cu o formalitate decât cu un proces democratic real. Ilie Bolojan candidează fără nicio opoziție pentru funcția de președinte, într-un climat intern care pare dominat de obediență și lipsă totală de curaj politic. Un vot „secret” cu un singur nume pe buletin ridică mari semne de întrebare despre direcția și sănătatea internă a partidului.
Sâmbătă, 12 iulie, PNL organizează un Congres Extraordinar la Palatul Parlamentului pentru „alegerea” noii conduceri naționale. Însă ceea ce ar fi trebuit să fie un exercițiu de democrație internă se transformă într-un spectacol previzibil, lipsit de orice miză autentică. Ilie Bolojan este singurul candidat la președinția partidului, o situație care transmite un semnal periculos: în PNL nu mai există loc pentru competiție, viziuni alternative sau dezbatere.
Congresul nu reflectă o forță organizatorică, ci slăbiciunea profundă a unui partid care pare să fi abdicat de la pluralismul intern. Faptul că nimeni nu a îndrăznit să-i conteste poziția lui Bolojan, nici măcar simbolic, indică o cultură politică în care critica și alternativa sunt marginalizate, dacă nu complet reprimate.
În vreme ce zece nume se înghesuie pentru poziția de prim-vicepreședinte , Valeriu Iftime, Adrian Veștea, Florin Roman, Alin Tișe, Nicoleta Pauliuc, Ioan Popa, Dan Motreanu, Ciprian Ciucu, Mircea Minea și Cătălin Predoiu – funcția supremă din partid este tratată ca o simplă formalitate. Votul secret devine o farsă atunci când pe buletinul de vot se regăsește un singur nume.
Nici în restul conducerii nu e mai multă vitalitate democratică. Pentru șefia Curții de Arbitraj sunt doar trei candidați, iar pentru Comisia de Revizie, un singur nume: Virgil Guran. Vicepreședinții regionali vor fi validați prin vot deschis, dar lista este deja „bătută în cuie”, fără vreo competiție reală.
În loc să consolideze partidul, Congresul din 12 iulie scoate la lumină o realitate incomodă: PNL devine tot mai mult o organizație închisă, blocată într-o logică de control total. Un lider unic, fără adversari, un proces decizional predictibil și lipsit de transparență, toate acestea trimit PNL pe o traiectorie îngrijorătoare, mai apropiată de un partid-structură decât de un partid viu și democratic.
Această simulare de alegeri nu face decât să adâncească criza de încredere și relevanță a unui partid care pare mai preocupat să-și conserve puterea decât să o câștige prin dezbatere și deschidere.
