Filosofia și practica politică a clasei conducătoare din ultimii 15 ani par a fi confiscate total gândirii de tip „trenuleț”, gândire îndelung exersată în țară după lansarea sa pe piață de renumitele „școli de științe politice” marca PSD și PNL. Politica de tip „trenuleț” a devenit, în ultimii ani, mitul fondator al guvernării de tip curcubeu PSD-PNL-UDMR.
În ce constă ea: în mijlocul ciclurilor electorale, partidele respective se auto-proclamă interesate de prosperitatea electoratului, motiv pentru care votează la 400 de mâini, pe repede înainte, tot soiul de legi care acordă facilități financiare diverselor categorii de demnitari, bugetari sau chiar simpli cetățeni. Tot atunci, în miezul îndelungilor lor mandate, partidele sistemului devin brusc extrem de harnice și își suflecă mânecile demonstrativ, pentru a ne arăta, fără putință de tăgadă, cât de mult cred ele că țara are nevoie de fetișizatele investiții, adică de capitolul unde se pun laolaltă proiectele reale de infrastructură (finanțate majoritar cu bani europeni) cu proiectele electorale, necesare fiecăruia dintre miile de primari și președinți de consilii județene cu etichetă PSD, PNL sau UDMR.
Și încep să toarne cu nemiluita bani din bugetul public pe tot felul de absurdități, de la sporuri de antenă și de făcut mișto de contribuabili, până la statui ale bobului de mazăre, amplasate strategic la fiecare răspântie. Ba mai umplu și schemele de personal ale sutelor de agenții și autorități cu tot soiul de rude și colegi de partid, chipurile pentru a guverna bine țara.
Imediat după alegeri, la presiunea creditorilor și a Comisiei Europene, apare și politica „trenuleț”: guvernul dă repede o ordonanță kilometrică, prin care schimbă, pe ici pe colo și anume în punctele esențiale, zeci de legi, unele organice, prin care îngheață (de ochii lumii) diverse tipuri de cheltuieli, pentru a le dezgheța apoi, pe diverse motive: fie că au nevoie de deciziile judecătorilor și nu pot să le taie pensiile speciale, fie că sărmanii generali sunt prea ocupați cu prinsul boților și trolilor și au și ei nevoie de un mic spor, cam cât zece salarii și așa mai departe.
Și de data aceasta, politica „trenuleț” a funcționat implacabil: primul act emis de noul guvern a fost ordonanța „trenuleț” prin care s-au înghețat salariile bugetarilor și pensiile (abia legiferate pentru 50 de ani !), s-au tăiat toate facilitățile fiscale pentru patru ramuri economice (decretate inițial cruciale pentru națiune) și s-au dat la topit în focul birocrației câteva sute de mii de microîntreprinderi.
Mitul fondator al coaliției bugeto-fage: ei sunt pro-europeni și toți cei care-i critică sunt anti-europeni
Pentru a justifica prăpădul făcut în țară și pentru a putea să continue să se scalde în bani ca și până acum, coaliția bugetofagă PSD-PNL-UDMR și-a inventat și un mit fondator, pe care îl auzim incantat de mii de guri hrănite de la buget în fiecare zi, de la ziariști pe care ecranul TV nu putea să-i mai încapă, până la politicieni care n-au lucrat în viața lor decât la falsificarea facturilor Nordis și la însămânțarea ogoarelor patriei cu panouri pline cu idei „ciuce”.
Și cam cum sună mitul ăla fondator: cică ei sunt „pro-europeni” și singura speranță să nu vină „extremiștii” să ia România și să o mute fie lângă peninsula Kamceatka, fie pe lângă peisajele cu fabrici de boți și troli, speciali proiectați pentru a-i spiona eroicului Marcel Ciolacu multiplele diplome obținute cu sudoarea frunții personale. Ei bine, sărmanii guvernanți nu prea s-au prins că făcătorii de mituri plătiți din bani publici cu mii euro pe secundă și-au cam bătut joc de ei și le-au copiat mitul fondator pe care alții îl născociseră pentru Republica Moldova. Numai că acolo chiar sunt unii care vor să adere la Uniunea Europeană, care se luptă cu alții care speră să rămână acolo unde sunt. Și astfel, importând orbește un slogan dintr-un stat ne-membru UE, au ajuns guvernanții noștri în ridicola postură în care românii, cetățeni ai unui stat membru UE și NATO să fie conduși nu de niște europeni, la fel precum milioanele de români, ci doar de niște „pre-europeni”. Impresia lăsată este așa, cât se poate de sugestivă pentru ceea ce poate partidul unic PSDplusPNLplusUDMR: ei, săracii, încă se cred fie pe la 1850, fie prin anii 2000, bătând firavi la porțile Europei, de teamă să nu îi vândă rușilor teribilii boți și troli.
Dar, totuși, să nu uităm câteva clarificări esențiale ale realității
Guvernul PSD-PNL din perioada 2021-2024 este singurul și marele vinovat de atingerea unui prag enorm al deficitului bugetar, între 9 și 10 %. Orice încercare de rezolvare a acestei situații complicate trebuie să înceapă cu alocarea clară a responsabilității politice pentru acest dezastru -acesta ar fi primul comandament al situației create de ordonanța „trenuleț” în anul 2025;
Ce a generat această situație: modul nesăbuit de a risipi banul public, doar pentru a mulțumi clientela politică și nechibzuința extremă a celor două partide, dar și lipsa unor politici publice clare, responsabile și asumate;
Nicio soluție nu poate fi concepută în afara societății, ci doar într-un dialog onest și temeinic cu întreaga societate: partenerii sociali, toate partidele politice, mediul academic etc;
Lipsa de transparență a guvernului, precum și încercarea constantă de a minți partenerii externi și propria populație au făcut ca adevăratele cifre ale dezastrului să rămână necunoscute pentru public, căci la final de decembrie nu avem la dispoziție decât execuția bugetară pentru primele 11 luni, fără o estimare de final de an, precum și datoria publică doar la final de septembrie.
Capcanele politicii de tip „trenuleț”
Situația în care se află astăzi țara este simplu de înțeles: finanțele statului sunt grav bolnave de bolile deficitului și ale datoriei uriașe, dar starea economiei este stabilă. Problema politicii „trenuleț” este, iarăși, simplu de înțeles: astfel guvernul a ales să infecteze, prin contagiune, de propriile boli întreaga economiei și întreaga societate!
Guvernul trebuie să arate, în 2025 și în anii următori, o scădere evidentă a deficitului bugetar. Pentru anul acesta, ar fi fost nevoie de o scădere de la un deficit ESA de 10% (9% pe cash) la o scădere la 7,5% pe ESA și la 7% pe cash.
Guvernul a ales ca soluție înghețarea cheltuielilor publice cu asistența socială și salariile bugetare, precum și creșterea bazei de impozitare (pe venit plus contribuții pentru anumite categorii profesionale și pe profit pentru microîntreprinderi). Probabil că urmează creșterea cotelor impozitelor principale, deoarece economiile decise de guvern nu vor aduce la buget decât o ușurare de maxim două miliarde de lei, deci maxim 1,25 puncte procentuale din PIB.
Astfel, Guvernul a hotărât să transfere criza financiară a statului către întreaga economiei și, mai ales, către cea mai vulnerabilă categorie socială, pensionarii.
Și, pentru că țara are totuși nevoie de alternativă, aceea ar consta într-o reducere mult mai curajoasă a cheltuielilor publice, în paralel cu indexarea pensiilor și cu reducerea lentă a facilităților fiscale pentru unele categorii profesionale și pentru microîntreprinderi.
De ce este important să se păstreze indexarea pensiilor? Pentru că este profund imoral să faci o lege pe care să o aplici numai patru luni, după care să „îngheți” aplicarea ei.
Atât de mult îndrăgesc guvernanții lui Iohannis și Ciolacu mecanismul „trenulețului” încât nici nu își pot imagina monstruozitatea pe care au făcut-o: au născocit o lege a pensiilor doar pentru patru luni, cât să treacă alegerile și apoi au uitat de acea lege.
Curios este că nu observă nimeni că așa-numiții „pro-europeni” au uitat a doua zi după alegeri de faptul că au promis Uniunii Europene, prin PNRR, că vor face o lege a pensiilor care va dăinui 50 de ani!
Mai curios este că și o anumită parte a Uniunii Europene (și anume incalificabil de incompetenta Comisie von der Leyen) se face că nu observă deriva majoră și intenționată a echipei Iohannis-Ciolacu de la parcursul PNRR.
Ca principiu, orice autentic democrat și orice cetățean european ar trebui să considere profund imoral să adoptăm legi, a căror aplicare să o înghețăm pentru ani de zile, prin decizii arbitrare ale guvernului. Deci legea pensiilor trebuie aplicată și pensiile să fie indexate anual!
Dar să mergem mai departe și să vedem cum anume se pot reduce cheltuielile statului, în mod credibil.
Avem cheltuieli cu personalul de 9,4% din PIB la 1,3 milioane de angajați în sistemul bugetar. Dacă am urmări o re-dimensionare a statului, prin scăderea numărului de angajați bugetari cu 16%, am obține și o scădere a cheltuielilor publice cu salariile acestora cu minim 1,5% din PIB;
Avem cheltuieli cu bunurile și serviciile de peste 5,2% din PIB. La o reducere a personalului bugetar cu 16% plus o mai bună urmărire a prețurilor la care se cumpără aceste bunuri și servicii, putem obține o reducere de 1 % din PIB (19% din categoria respectivă) a cheltuielilor publice cu bunuri și servicii.
Avem o cheltuială cu investițiile (de orice fel) de aproximativ 7% din PIB. Prin prioritizarea investițiilor cu fondurile europene de investiții și coeziune și o mai bună gestionare a proiectelor cu fonduri naționale, putem economisi un punct procentual din PIB.
În total, am avea, astfel, o economie de 3,5 % din PIB, care ar permite indexarea pensiilor cel puțin cu rata inflației, o cheltuială de sub 1% din PIB., mai ales că bugetul ar fi ajutat și de o reducere a cheltuielilor cu dobânzile cu 0,2-0,3 puncte de PIB, deoarece curajul de a tăia cheltuieli bugetare este întotdeauna premiat de investitorii în obligațiuni de stat.
Ca rezervă, se pot ține și următoarele două soluții de ajustare a facilităților acordate microîntreprinderilor, dar și unor categorii de salariați:
-în ceea ce privește scăderea pragului de impozitare pe venit a microîntreprinderilor, este rațional să admitem că aceasta nu se poate face astăzi, într-un an dificil și
-la fel de rațional este să mai credem că o bună soluție ar fi creșterea pragului de 1% la 1,25% și a celui de 3% la 3,25%, ceea ce ar aduce bugetului aceleași venituri.
De asemenea, eliminarea unor facilități de impozitare și de încasare a unor contribuții sociale pentru agricultură, industrie alimentară și construcții ar trebui realizată mult mai puțin abrupt, cu trepte egale pe o perioadă de 5 ani.
Ar funcționa o asemenea alternativă?
Aplicând ordonanța Ciolacu II, se transferă criza de la aparatul bugetar către întreaga economie.
Aplicând alternativa expusă mai sus, reducerea de deficit va fi mai mare, iar pensiile vor fi indexate iar microîntreprinderile plus categoriile vitale (IT-iști, agricultori, constructori și lucrători alimentari) vor avea în continuare motive de continuare a activității la noi în țară.
O dovadă clară că investitorii în obligațiuni nu cred în afectele benefice ale politicii de tip „trenuleț” este modul în care a evoluat dobânda la titlurile de stat cu maturitate lungă (10 ani) în ultimul an:
Sursa Trenduri economice
Graficul de mai sus indică, în mod cât se poate de clar, că dobânda pe termen lung la care se împrumută țara noastră a explodat în acord cu explozia deficitului bugetar din această toamnă și nu se liniștește ca urmare a măsurilor guvernamentale. Ba chiar, cea mai mare creștere de dobândă o avem în primele două săptămâni din ianuarie.
Mulți dintre vorbitorii publici, acaparați de dărnicia partidelor guvernamentale, dar și de ideile „trenulețului” cu care au crescut (la propriu) vor zice că nu e posibil să comprimi deficitul bugetar cu 3 puncte procentuale într-un an și că promisiunile de a reduce aparatul bugetar nu s-au îndeplinit niciodată. Dar eu vă spun: uitați-vă la Italia de sub conducerea guvernului Giorgiei Meloni.
În anul 2023, Italia a avut cel mai mare deficit bugetar din UE ( 7,2% din PIB), iar în 2024 acest indicator este așteptat să fie anunțat la 3,8% din PIB, puțin mai mult de jumătate din cel înregistrat în anul anterior. Deci, se poate. Se poate, însă, doar dacă ai voință politică!
