România are un trist record european: peste 40% dintre copiii săi trăiesc la limita sărăciei. În timp ce aproape jumătate din generația viitoare se zbate între lipsuri materiale și excluziune socială, guvernanții își măresc salariile și beneficiază de privilegii de lux. Sub conducerea lui Marcel Ciolacu, prăpastia dintre clasa politică și realitatea românilor de rând devine tot mai adâncă.
În mediul rural, situația este catastrofală. Jumătate dintre copiii de la sate sunt expuși riscului de sărăcie, unii culcându-se flămânzi seară de seară. Asta într-o țară care alocă miliarde pentru pensii speciale și scheme de partid, dar uită de cei care ar trebui să fie viitorul națiunii. În orașele mici și suburbii, 30% dintre copii trăiesc tot în aceste condiții precare, un procent rușinos pentru o țară membră a Uniunii Europene.
Guvernul Ciolacu promite „reforme” și „bunăstare,” dar realitatea e una crudă: copiii din România rămân captivi într-un sistem care favorizează baronii politici și prietenii de partid. În timp ce salariile demnitarilor cresc, cei mici îndură frigul, lipsurile și marginalizarea.
România nu are nevoie de politicieni bine plătiți, ci de lideri care să lupte pentru copiii acestei țări. Fiecare zi în care acești guvernanți rămân la putere este o zi pierdută pentru viitorul generațiilor următoare. Cine răspunde pentru acest dezastru?
