Pensie de lux pentru Președintele CCR: Marian Enache se retrage cu 102.600 lei pe lună, un afront pentru milioane de români
Marian Enache, șeful Curții Constituționale, își încheie mandatul pe 11 iunie 2025 și intră în rândul celor privilegiați ai sistemului românesc. Nu cu una, ci cu trei pensii grase, în total, peste 102.600 de lei pe lună. Într-o țară unde majoritatea pensionarilor abia supraviețuiesc cu câteva sute de lei lunar, fostul politician și judecător va încasa lunar cât 36 de români la un loc. Asta, în timp ce promisiunile de reformă a pensiilor speciale rămân simple vorbe.
Pe 11 iunie 2025, Marian Enache, actualul președinte al Curții Constituționale a României (CCR), își încheie oficial mandatul și intră într-o pensionare de-a dreptul regală. Departe de grijile românului de rând, care își numără leii pentru medicamente și întreținere, Enache va încasa lunar peste 102.600 de lei, o sumă care sfidează orice urmă de echitate socială într-un sistem public sufocat de inechități.
Enache, numit la CCR în 2016 și fost parlamentar în anii ’90, va beneficia de trei pensii, astfel:
• Pensie de serviciu ca fost președinte CCR: 37.659 lei pe lună (80% din indemnizația brută de 47.074 lei);
• Pensie specială ca fost parlamentar: 8.300 lei pe lună;
• Pensie contributivă (inclusiv din avocatură): 56.650 lei pe lună.
Ca bonus de despărțire, va primi și o primă de pensionare de 236.000 lei, echivalentul a șase luni de indemnizație netă, conform Legii 47/1992 privind organizarea CCR.
Pe scurt, Enache se pensionează cu o sumă lunară care depășește veniturile medii ale peste 36 de pensionari obișnuiți. Aceștia, în marea lor majoritate, trăiesc cu sub 3.000 de lei pe lună, după zeci de ani de muncă efectivă.
Fost parlamentar UNPR și, anterior, membru al Frontului Salvării Naționale, Enache a parcurs fără efort toate culoarele politice pentru a ajunge în fruntea justiției constituționale. În timp ce pensia lui crește exponențial, restul populației este îndemnată la „solidaritate bugetară” și sacrificii.
În ciuda presiunilor constante venite din partea Comisiei Europene și a societății civile, pensiile speciale continuă să fie protejate ca niște bastioane ale privilegiului, ferite de orice reformă reală. Fiecare guvern a promis „restructurare”, dar niciunul nu a avut curajul sau interesul de a tăia aceste sinecuri.
Cazul lui Marian Enache nu este o excepție, ci simptomul unui sistem bolnav, care răsplătește generos loialitatea politică și funcțiile bine plasate, în timp ce milioane de români sunt condamnați la o bătrânețe trăită în sărăcie.
