Ciprian Ciucu, candidatul PNL la Primăria Capitalei, pare să fi înțeles greșit ce înseamnă administrația locală. În timp ce Bucureștiul are nevoie disperată de soluții concrete pentru trafic, infrastructură și curățenie, Ciucu se laudă cu… lecții în bucătărie și promisiuni timide, ambalate în sloganuri fără substanță.
„Hai, scrie, Ciucule, scrie! Scrie și promite!”, ar fi deviza campaniei sale, doar că, între o postare și alta, candidatul pare să realizeze singur penibilul situației: „Rușinea e prea mare, nu pot minți oamenii… Va trebui să-mi asum câteva lucruri mai modeste, dar realiste, plecând de la realitatea pe care o cunosc”, a declarat el într-un moment rar de sinceritate.
Această „realitate” însă nu îl recomandă pentru nimic altceva decât pentru o nouă rundă de experimente administrative pe spinarea bucureștenilor. Ciucu, care se laudă cu o presupusă experiență de reformator la Sectorul 6, a reușit, în fapt, să transforme acea zonă într-un șantier perpetuu, unde praful și haosul țin loc de progres.
Când ajunge să vorbească despre „reformă administrativă ca la carte”, Ciucu uită că acea carte n-a fost scrisă niciodată de el, ci de Don Pepe sau alți granguri din imobiliare. Și, dacă tot vrea să fie realist, ar trebui să recunoască faptul că nu a livrat nici jumătate din ceea ce a promis în propriul mandat de sector.
Bucureștiul nu mai are nevoie de politicieni care „își asumă modestia”, ci de lideri care știu ce fac. Ori, în cazul lui Ciprian Ciucu, fiecare apariție publică pare o lecție de improvizație. Să promiți o „reformă administrativă ca la carte” și apoi să te rezumi la proiecte minore, este dovada unei slabe pregătiri și a unei lipse de viziune totale.
„Te votează oare cineva dacă asumi o reformă administrativă ca la carte pentru ca mai apoi să faci proiectele din categoria celor de mai sus?”, se întreabă retoric chiar el. Răspunsul e simplu: nu. Bucureștenii s-au săturat de candidați care scriu frumos, dar nu știu să construiască nimic concret.
Ciprian Ciucu ar fi poate un bun profesor de caligrafie administrativă – dar nu un primar. În timp ce Capitala se sufocă în trafic, gunoi și birocrație, el se pregătește să „învețe bastonașe”. Un exercițiu potrivit pentru un elev sârguincios, nu pentru un edil care aspiră să conducă un oraș european.
