Curtea Europeană de Justiție a devenit autoritatea juridică supremă a UE, însă statele membre încă mai contestă ocazional puterea sa. Acum o hotărâre din Germania testează limitele suveranității europene și naționale.
În deceniile scurse de la primele zile ale Uniunii Europene, reglementările legale din cadrul său, s-au îmulțit. Astăzi, Curtea Europeană de Justiție (CEJ), din Luxemburg, stabilește legislația în toată Uniunea și dă ultimul cuvânt cu privire la litigiile juridice – dar încă se stârnesc dezbateri asupra domeniilor în care granițele dintre dreptul UE și suveranitatea națională ar trebui să înceapă și să se termine.
Într-un verdict emis pe 5 mai anul acesta, cea mai înaltă instanță din Germania a declarat o hotărâre a Curții Europene de Justiție privind planul Băncii Centrale Europene de a cumpăra obligațiuni guvernamentale, parțial neconstituțională – declanșând un adevărat cutremur politic și legal.
„Pot spune că judecătorii sunt întotdeauna vulnerabili la critici exterioare iar dacă nu suportă căldura, să stea afară din bucătărie”, a declarat președintele CEJ, Koen Lenaerts, cotidianului olandez NRC Handelsblad. Acesta a spus că decizia Curții Constituționale a Germaniei, care acuză CJUE că a reacționat prea agresiv, l-a dezamăgit.
Influența în creștere a CEJ a alimentat tensiunea în interiorul Uniunii. „Acum că UE a dobândit mai multă putere, judecătorii CEJ se pronunță asupra unor probleme sensibile din punct de vedere politic, precum probleme de azil și migrație, mandate de arestare europeană, libera circulație a lucrătorilor și chiar inginerie genetică”, a declarat Lenaerts ziarului olandez, fiind citat de dw.com. El a spus că, ori de câte ori reglementările UE nu sunt clare sau stârnesc dispute, judecătorii CEJ sunt chemați să arbitreze. Același lucru se aplică, a spus el, atunci când există incertitudine cu privire la puterile instituțiilor UE, cum ar fi Banca Centrală Europeană.
Vorbind cu DW, expertul juridic european Franz Mayer, profesor de drept la Universitatea Bielefeld, a declarat că astfel de probleme apar în „sistemele de guvernare pe mai multe niveluri, unde puterile sunt conferite sau distribuite la diferite niveluri”.
„Cine are atunci competența de a decide cu privire la jurisdicție?” a adăugat Mayer. „Nu există un răspuns definitiv la asta.”
”Ori de câte ori un stat membru al UE decide că o anumită problemă intră exclusiv în legislația sa națională, este posibil ca CEJ să poată vedea acea problemă ca fiind, de fapt, o chestiune europeană”, a explicat Mayer.
Atunci cine are ultimul cuvânt în astfel de dispute? „Prin aderarea la Uniune statele membre ale UE s-au asigurat reciproc că, Curtea Europeană de Justiție din Luxemburg este paznicul lor jurisdicțional”, a spus Mayer.
În mod surprinzător, CEJ nu a fost mulțumită de decizia Instanței Superioare a Germaniei, afirmând că „numai CEJ deține autoritatea pentru a asigura aplicarea universală a dreptului european”. Acesta este motivul pentru care statele membre ale Uniunii au creat CEJ, a declarat instanța UE.
În mod efectiv, CEJ spune că ea are competența de a decide cu privire la jurisdicție, nu Curtea Constituțională germană.
Atunci, cum se pot rezolva astfel de dezacorduri? Instanțele naționale pot solicita CEJ să delibereze o secțiune de drept a UE care este neclară sau este cauza unei controverse. Acest lucru încurajează instanțele să se angajeze în dialog, mai degrabă decât în confruntare, a spus Mayer. Din păcate, instanța constituțională a Germaniei a ales cea de-a doua opțiune în ceea ce privește cumpărarea de obligațiuni guvernamentale, iar acum este posibil să vedem un „conflict deschis periculos asupra ordinelor legale”, a spus Mayer.
Președintele CEJ, Koen Lenaerts, consideră și aceasta o situație extrem de problematică. „Tratatul UE definește anumite zone care intră sub autoritatea UE, iar această putere a fost învestită în UE de către statele sale membre”, a declarat pentru NRC Handelsblad, menționând că unele zone sunt prerogativele exclusive ale UE, precum problemele fiscale din zona euro.
Această dispută este „complet creată de om”, a spus Mayer, dar poate fi rezolvată. Ambele părți trebuie să facă concesii în hotărârile ulterioare, a explicat el, exprimându-și încrederea că o soluție pragmatică ar putea fi elaborată.
Mayer a mai spus că va aprecia dacă Comisia Europeană lanseză proceduri formale de încălcare a drepturilor împotriva Germaniei. „În caz contrar”, a spus el, „acest lucru ar putea semnala către statele membre ale UE mai mici că cel mai mare membru al Uniunii solicită puterea – și este vorba doar despre puterea judiciară – și se îndepărtează de ea.”
Între timp, președintele CEJ, Lenaerts, a declarat pentru NRC Handelsblad că, în decembrie 2018, a fost luată decizia ca Banca Centrală Europeană să cumpere obligațiuni guvernamentale, deoarece aceasta se referă la politica fiscală și beneficiază întreaga zonă euro. „Toate țările din zona euro au salutat această decizie, cu excepția câtorva dintre cei bogați. Se uită la scăderea economiilor, dar aceasta este perspectiva lor națională”, a spus el.
Cu toate acestea, această perspectivă nu poate fi un factor decisiv pentru interpretarea acordurilor în cadrul UE, a adăugat Lenaerts. „Dacă puneți întrebări ca țară, atunci acesta este sfârșitul calității de membru.”
