Orbán visează la Ungaria Mare, iar statul român doarme! Discurs sfidător la Tușnad, fără nicio reacție de la București
Premierul Ungariei, Viktor Orbán, a vorbit deschis la Băile Tușnad despre anularea Tratatului de la Trianon și „recuperarea Transilvaniei”, în cea mai agresivă declarație antiromânească a unui lider european din ultimii ani. Statul român, însă, asistă inert, mut și lipsit de orice demnitate, ca un simplu spectator la încălcarea propriei suveranități.
La Băile Tușnad, în inima României, premierul Ungariei, Viktor Orbán, a lansat un atac direct și fără precedent la adresa integrității teritoriale a țării noastre. Într-un discurs pe cât de halucinant, pe atât de periculos, liderul de la Budapesta a vorbit răspicat despre revizuirea granițelor stabilite după Primul Război Mondial și anularea Tratatului de la Trianon, sugerând clar că Transilvania ar trebui să revină Ungariei.
„Ungaria va fi măreață și bogată. În primul rând, despre marea strategie maghiară (…) am fost învinși în 1920, iar la acea vreme înfrângerea noastră a fost finalizată sau binecuvântată de puterile de atunci. La acea vreme, inamicii noștri au decis soarta noastră. Inamicii noștri au decis că Ungaria va fi mică și săracă. Acesta a fost destinul nostru. Suntem în politică, iar esența strategiei noastre naționale este să schimbăm acel destin, astfel încât Ungaria să fie măreață și bogată. Acesta este nucleul strategiei naționale maghiare.”
În orice stat funcțional, o astfel de declarație ar fi declanșat imediat o reacție diplomatică dură, o convocare de ambasadori, un protest oficial, poate chiar o solicitare în forurile europene pentru sancționarea unui discurs revizionist. Dar nu și în România.
Guvernul tace. Președintele tace. Ministerul de Externe tace. Iar între timp, un lider străin proclamă de pe pământ românesc intenția clară de a redesena harta Europei.
Culmea umilinței a venit chiar de la Viktor Orbán, care, după ce a aterizat în România, a postat pe rețelele de socializare un mesaj provocator: „Am ajuns în București, pe pământ românesc și mă îndrept spre Ardeal.” Un gest prin care sugerează, nici mai mult, nici mai puțin, că Transilvania nu ar face parte din România. Într-un stat care se respectă, asemenea declarații ar fi fost urmate de expulzări, nu de tăcere.
Mai mult, Orbán și-a permis chiar să anticipeze lipsa de reacție a autorităților române:
„Știm că vor exista proteste diplomatice din partea vecinilor noștri, Slovacia, Serbia, România sau Cehia, dar acest lucru nu ne va opri.”
Și a avut dreptate. Din România, nimic. Nicio reacție. Nici măcar un comunicat formal scris pe genunchi. Președintele Nicușor Dan n-a rostit un cuvânt. Nici Guvernul nu a mișcat un deget. Nimeni, din niciun colț al puterii de stat, nu a apărat onoarea, demnitatea sau integritatea teritorială a României.
Această complicitate prin tăcere este rușinoasă, periculoasă și inacceptabilă. În loc să reacționeze cu fermitate, statul român preferă să se ascundă, să evite „deranjul”, să tacă sperând că totul va trece. Este o atitudine de slăbiciune, de lipsă de curaj și de abdicare totală de la atribuțiile fundamentale ale oricărui stat suveran.
Viktor Orbán a testat limitele. A aruncat mănușa. A ieșit public și a spus ceea ce până acum se rostea pe la colțuri: că Transilvania este următoarea țintă a revizionismului maghiar. Iar România nu a făcut absolut nimic.
În aceste condiții, întrebarea este dureroasă și inevitabilă: mai are cineva curaj să apere România? Sau asistăm neputincioși, sub ochii unei clase politice paralizate, la începutul unei campanii tăcute de rescriere a istoriei și a granițelor?
