Olaf Scholz se prăbușește, iar în Germania bate vântul unei schimbări care va mătura tot

Sâmbătă 9 decembrie, Olaf Scholz s-a adresat celor aproximativ 600 de delegați ai Partidului Social Democrat (SPD) reuniți în congres la Berlin. Pe scenă i se alătură cei doi președinți ai formațiunii, Saskia Esken și Lars Klingbeil, alături de care se bucură de ovațiile care durează aproape cinci minute.

Totul în această scenă pare ireal: social-democrații care exultă în timp ce partidul lor se prăbușește în intențiile de vot; cancelarul german aplaudat ca un star rock în timp ce gradul de încredere de care se bucură în rândul germanilor este la cel mai scăzut nivel istoric; în sfârșit îmbrățișarea celor trei care, pentru oricine altul decât Olaf Scholz, ar fi doar un detaliu, dar care, pentru acest om atât de puțin dedat efuziunilor, înseamnă atât de mult.

Cum putem explica un astfel de moment de har? Sâmbătă, în fața SPD, Olaf Scholz a ținut un discurs bun, părând relaxat și zâmbitor. El a amintit de tot ceea ce s-a realizat de când a preluat mandatul, în urmă cu exact doi ani, pe 8 decembrie 2021: majorarea salariului minim la 12 euro brut pe oră, una dintre rarele sale promisiuni de campanie, crearea unui „fond special” de 100 de miliarde de euro pentru modernizarea armatei, anunțat la trei zile după invadarea Ucrainei, în februarie 2022; instalarea „în timp record” a terminalelor marine de gaz natural lichefiat pentru a păstra securitatea energetică a țării, brusc lipsită de gazul rusesc; primirea a un milion de refugiați ucraineni, un număr fără echivalent în Europa, lucru de care s-a declarat „foarte mândru”.

Dar Olaf Scholz a fost foarte aplaudat sâmbătă și din alt motiv. Deși guvernul său nu poate finaliza bugetul pentru 2024, pe care a fost nevoit să-l reprograma după decizia Curții Constituționale din Karlsruhe, de pe 15 noiembrie, cancelarul s-a arătat atât optimist, cât și liniştitor. Optimist, afirmând că definitivarea legii bugetului pentru 2024, oricât de „dificilă” ar fi, nu este „o sarcină imposibilă”. Liniștitor, promițând că economiile care urmează să fie făcute – adică cu 17 miliarde de euro mai puține cheltuieli față de ceea ce era planificat înainte de hotărârea de la Karlsruhe, potrivit Ministerului de Finanțe – nu îi va slăbi pe cei mai modești. „Nu va exista nicio dezmembrare a statului bunăstării”, a promis Olaf Scholz, exact ceea ce voiau să audă „dragii tovarăși” săi social-democrați.

Cu toate acestea, Germania nu este SPD și, deși a găsit cuvintele potrivite pentru a se adresa partidului său, Olaf Scholz este mai nepopular ca niciodată. În ultimul sondaj lunar ARD-Infratest, publicat pe 7 decembrie, doar 20% dintre germani se declară mulțumiți de activitatea lui; niciodată un cancelar nu a avut un rating atât de slab de la crearea acestui barometru, în 1997.

Rezultatul unei coincidențe istorice

Pentru politologul Albrecht von Lucke, redactor-șef al revistei Blätter für deutsche und international Politik, trei motive explică prăbușirea popularității sale.

Primul este motivul venirii sale la putere. „Ascensiunea sa la postul de cancelar este rezultatul unei coincidențe istorice, legată de faptul că CDU [democrat-creștinii], cu Armin Laschet, și Verzii, cu Annalena Baerbock [actualul ministru de externe] au prezentat candidați slabi”. Șeful listei SPD, Olaf Scholz, nu a devenit favorit decât pe ultima linie dreaptă înainte de alegerile legislative din 26 septembrie 2021, profitând de erorile adversarilor săi, inițial mai bine plasați decât el. În acest sens, el rămâne cancelar din lipsă de altceva mai mult.

Al doilea motiv al nepopularității sale, potrivit lui Albrecht von Lucke, este modul său de a guverna. „Încă din prima zi, Olaf Scholz a călcat pe urmele Angelei Merkel, cultivând o mare reținere, jucând rolul de conciliator din fruntea coaliției. Problema este că vremurile s-au schimbat. În timp ce Merkel a trebuit „doar” să arbitreze între conservatori și social-democrați, Scholz se află în fruntea unei majorități tripartite din care două dintre componente, Verzii și liberalii [FDP], se opun aproape în orice chestiune. Într-un asemenea context politic și, mai mult, într-o perioadă de criză precum actuala perioadă, germanii își doresc un cancelar care să conducă și să spună clar în ce direcție duce țara”.

Un rol pe care Olaf Scholz pare gata să și-l asume doar atunci când nu mai are de ales, după ce își lasă aliații să-și expună divergențele, în timp ce el însuși se ascunde într-o tăcere prudentă. Așa a procedat în octombrie 2022, când a decis să-și folosească Richtlinienkompetenz, o prevedere care îi permite cancelarului să impună o decizie chiar dacă nu există un consens în cadrul guvernului său. În acest caz, Olaf Scholz a hotărât ca ultimele trei centrale nucleare din țară încă în funcțiune să se închidă în aprilie 2023, contrar a ceea ce au cerut Verzii, care doreau să nu mai funcționeze din decembrie 2022, așa cum fusese planificat, și a cerinței FDP, care dorea să le prelungească activitatea până în 2024.

Reputația de social-democrat „serios” a fost deteriorată

Un al treilea motiv explică de ce cancelarul este atât de criticat, iar acest lucru este direct legat de recenta hotărâre a Tribunalului de la Karlsruhe. Ca primar al Hamburgului, din 2011 până în 2018, apoi ca ministru federal de finanțe, din 2018 până în 2021, Olaf Scholz și-a făurit o imagine a unui social-democrat „serios”, un fel de „amestec între un comerciant hanseatic și un familist din Suabia”, după cum rezuma recent Frankfurter Allgemeine Zeitung.

Din 15 noiembrie, această imagine a fost deteriorată. Prin invalidarea alocării către un „fond de transformare economică și climatică” a unui rest de 60 de miliarde de euro destinat inițial luptei împotriva Covid-19, judecătorii Curții Constituționale au forțat guvernul să revizuiască complet bugetul pe 2024. De asemenea, au prejudiciat grav reputația de bun manager a cancelarului.

Mai slăbit ca niciodată

În fața tuturor criticilor, cancelarul rămâne ferm pe poziție. În fața Bundestagului, pe 28 noiembrie, a părut impasibil, vorbind într-o manieră monotonă, cum i se întâmplă cel mai adesea, fără să răspundă la întrebarea pe care și-o punea toată lumea: ce consecințe intenționează să tragă din decizia Curții de la Karlsruhe.

Mai slăbit ca niciodată, va putea oare acest cancelar plictisitor și lipsit de carismă să spere să-și ducă la bun sfârșit mandatul, care urmează să se încheie în 2025? Întrebarea este pusă astăzi în special de către unul dintre liderii opoziției, liderul conservatorilor bavarezi, Markus Söder (CSU), care dorește alegeri legislative anticipate în iunie 2024, în același timp cu alegerile europene.

Un astfel de scenariu este puțin probabil. Chiar dacă nu încetează niciodată să se certe, ecologiştii şi liberalii ştiu că este în interesul lor să se înţeleagă, căci în cazul unor noi alegeri ar risca să piardă mulţi deputaţi. O știe și Olaf Scholz. Partidul său, SPD, este creditat astăzi cu doar 15% din intențiile de vot, cu zece procente mai puțin decât scorul obținut în 2021.

Ales șef al guvernului în urma unei victorii neașteptate, cancelarul știe că viitorul său politic depinde doar de supraviețuirea coaliției sale. O știu și suporterii săi cei mai loiali, care amintesc de câte ori Scholz a fost subestimat, inclusiv de către propriul său partid, care nu l-a ales președinte în 2019, ceea ce nu l-a împiedicat să devină cancelar doi ani mai târziu, contrar tuturor așteptărilor.