După cearta de pomină din Biroul Oval, europenii au ales. Zelenski este prietenul lor, este protejatul lor, este pariul lor. L-au felicitat, l-au încurajat, l-au asigurat că vor fi pururi de partea lui. Pe cale de consecință, se poate spune că europenii i-au cam întors spatele lui Trump. Au găsit momentul să-și ia revanșa după umilința pe care JD Vance le-a produs-o prin faimosul discurs de la Munchen.
Atunci, vicepreședintele SUA i-a atacat pe europeni în ceea ce aceștia considerau că sunt imbatabili – și anume valorile democratice. „Amenințarea care mă îngrijorează cel mai mult în ceea ce privește Europa este retragerea de la unele dintre cele mai fundamentale valori ale sale”, spunea JD Vance în fața elitei politice a Europei, înmărmurită de ce le auzea urechile…A fost o lovitură dură în plex, pe care autocrații de la Bruxelles a resimțit-o din plin. Le-a trecut, dar n-au uitat. Iar acum le-a venit rândul să jubileze. Cum s-ar spune pe la peluză, s-au bucurat că Zelenski „le-a tras-o yankeilor”.
Doar impolitețe versus obrăznicie ?
Lumea a asistat în direct la episodul petrecut „chiar în preţuitul Birou Oval”, cum s-a exprimat Donald Trump. O premieră mondială absolută pentru mass media modernă. Doi lideri care s-au întâlnit să se împace s-au despărțit certați în văzul lumii.
Ca la un divorț, opiniile sunt împărțite. Unii acuză impolitețea grosolană a gazdelor. Alții subliniază obrăznicia neavenită a oaspetelui. Pot fi argumente și de o parte, și de alta.
Totuși, e ceva nefiresc în cele întâmplate. Zelenski venise la Casa Albă să semneze un acord economic pe tema pământurilor rare. Secretarul Trezoreriei americane negociase intens textul cu partea ucrainiană, acceptând destule concesii. Parlamentul de la Kiev aprobase textul acordului și mandatul președintelui pentru a-l semna.
Cu două zile înainte ca el să plece spre SUA, americanii l-au informat pe Zelenski să nu mai vină la Washington. Aflând că apăruseră unele modificări față de textul convenit, oficialii Casei Albe au cerut ca acordul să fie semnat deocamdată online. Zelenski dorea însă să semneze documentul neapărat în Statele Unite. Și-atunci a cerut ajutorul lui Macron, sponsorul său politic, care l-a sunat pe Trump, rugându-l să se întâlnească, totuși, cu liderul ucrainean. În cele din urmă, Trump a fost de acord.
După atâtea insistențe și având un mandat primit de la Parlament era de așteptat ca pentru președintele Zelenski semnătura acordului să fie o simplă formalitate. Acordul privind minereurile era considerat de Statele Unite drept o compensație pentru asistența militară și financiară acordată Kievului în ultimii trei ani.
Nota bene: Mykhailo Podolyak, principalul consilier politic al lui Zelenski declarase cu o lună în urmă că propunerea unui astfel de acord a a aparținut Ucrainei.
Zelenski a venit cu agendă nouă
Odată ajuns în Biroul Oval și răspunzând diverselor întrebări ale ziariștilor, Zelenski a introdus în discuție trei subiecte noi: Trump să intervină pentru „scoaterea rușilor” din teritoriul Ucrainei, despăgubirile cuvenite SUA „să fie plătite de ruși”, pentru că ei au declanșat războiul, și, în sfârșit, „este esenţial să existe o garanţie de securitate din partea SUA”. „Cine a început războiul trebuie să plătească”, spune Zelenski, adăugând că, „dacă nu obţinem garanţii de securitate, nu vom avea o încetare a focului, nimic nu va funcţiona”.
Marota „garanțiilor de securitate” îndelung vehiculată de Zelenski are la bază ipoteza lansată cu insistență de acesta potrivit căruia Ucraina este „un scut în calea ofensivei Rusiei asupra întregii Europe” și că lupta ucrainienilor este de fapt pentru apărarea Europei și de aceea SUA și europenii trebuie să-l ajute. Trump, dimpotrivă, crede că Putin n-are de gând să încalce acordul de pace care va fi încheiat, n-are intenții expansioniste, europenii pot să ofere garanțiile pe care le doresc, dar garanțiile de securitate oferite de SUA vor fi doar cele realizate de la sine prin însuși faptul că americanii vor duce în Ucraina utilaje și muncitori care să lucreze la exploatarea acelor minereuri rare.
Recapitulând, cred, totuși, că președintele Ucrainei a comis o eroare de orientare la teren. Cu un acord propus de țara lui, insistând să-l semneze neapărat la Washington, declarând că are mare nevoie de SUA întrucât susținerea europenilor nu este suficientă – și totuși Zelenski n-a știut să-și vadă interesul.
N-a părut să-l intereseze prea mult ducerea la bun sfârșit a scopului declarat pentru care dorise neapărat să ajungă la Casa Albă, adică semnarea acelui acord. Sau poate că a făcut această vizită având cu totul alt scop – și anume să-i ceară lui Trump cele trei lucruri amintite mai sus. Această schimbare de direcție a provocat coliziunea.
Chiar dacă primul care a deschis ostilitățile a fost JD Vance, totuși Zelenski n-a știut să evite clinciul și a pus gaz peste foc taman într-un loc sacrosant al Americii, „prețuitul Birou Oval”. Acest lucru l-a determinat pe Trump să spună cuvinte grele, „ceea ce faci este lipsă de respect față de această țară”, avertizându-l că, „fără ajutorul SUA, n-ai să mai fii un tip așa dur cum pari acum”.
O cocoașă mai mare pentru Europa
Ce urmează? Dacă Trump închide robinetele de ajutoare spre Ucraina, soarta acestei țări va depinde de europeni. L-au luat cu grăbire pe Zelenski sub aripa lor și probabil îi vor ghida toți pașii de acum încolo.
Întrebarea este dacă europenii vor putea să-i asigure lui Zelenski ceea ce până acum primea de la americani.
Majoritatea comentariilor de specialitate apreciază că europenii nu au resursele necesare de a completa golul lăsat de evantuala retragere a ajutorului SUA pentru Ucraina. Constituirea unei armate proprii durează câțiva ani și presupune investiții costisitoare. Efectul va fi o slăbire și mai accentuată a economiei statelor europene.
Nu mai punem la socoteală relațiile reci dintre stabilimentul de la Bruxelles și Casa Albă. Europa, care este în situația în care ea însăși are nevoie de ajutorul SUA, nu poate asigura nici calitativ, nici cantitativ ajutorul militar, industrial, logistic etc pe care americanii l-au oferit Ucrainei. De exemplu, e suficient ca Elon Musk să închidă lumina în sateliții săi care asigură toate comunicațiile militare ale Ucrainei și ne putem da seama ce efecte dramatice ar avea pentru această țară dispariția ajutorului american
Trump i-a transmis pe twiter lui Zelenski că „se poate întoarce la Casa Albă când este pregătit pentru pace”. Dar nu cred că președintele Ucrainei are forța morală să revină la masa discuțiilor. Mai ales dacă acasă va fi privit ca un erou pentru cum a rezistat afrontului primit din partea aliaților americani.
În astfel de blocaje complicate, istoria arată că există o soluție care niciodată nu dă greș: reîntoarcerea la popor. Zelenski ar putea intra în istoria democratică a lumii dacă, în actuala situație a țării sale, ar chema poporul la urne pentru a-și reînnoi legitimitatea. Aceasta ar fi adevărata „palmă” dată americanilor.
Până atunci, premierul italian Georgia Meloni a lansat în miez de noapte o propunere ce pare simplă ca bună ziua: să se organizeze un summit SUA – UE în care fiecare parte să spună ce are de spus, căutând cel mai mare numitor comun pe care se pot reuni. Ușor de zis, greu de făcut.Dar drumul cel mai lung începe cu primul pas. Ideea dnei Meloni poate reprezenta acest prim pas.
