Noua Lege Europeană a Libertății Presei permite arestarea jurnaliștilor dacă este în „interes public”; chipurile, astfel se protejează independenţa presei

Noua Lege Europeană a Libertății Presei, intrată recent în vigoare în toate statele membre ale Uniunii Europene, urmărește să protejeze independența presei și confidențialitatea surselor jurnalistice. Cu toate acestea, anumite prevederi controversate ale legii permit, în anumite situații justificate de „interesul public”, arestarea jurnaliștilor. Această excepție ridică semne de întrebare privind echilibrul dintre protejarea libertății de exprimare și necesitatea de a combate dezinformarea sau amenințările grave, cum ar fi terorismul și rasismul. În acest context, noul cadru legislativ stârnește dezbateri aprinse despre limitele libertății presei în Europa contemporană.

Legea Europeană pentru Libertatea Presei (European Media Freedom Act) a început să fie aplicată în toate statele membre ale Uniunii Europene începând cu 8 august, având ca obiectiv principal protejarea libertății presei și a confidențialității surselor jurnalistice. Această legislație marchează un pas important pentru susținerea democrației și a pluralismului media în Europa.

Totuși, în pofida intențiilor sale de bază, legea prevede și situații în care libertatea presei poate fi restrânsă. Articolele 3(b) și 4(c) stabilesc că arestarea jurnaliștilor este posibilă, dacă este justificată printr-un „interes public imperativ”, analizat de la caz la caz. Astfel, statele membre sunt împiedicate să ia măsuri precum reținerea, sancționarea, interceptarea sau inspectarea furnizorilor de servicii media decât dacă există un motiv major de interes public.

Legea conține, de asemenea, mai multe prevederi menite să combată fenomenul „dezinformării”. Președinta Comisiei Europene, Ursula von der Leyen, a subliniat că „o presă liberă și independentă este un pilon esențial al democrației noastre”. În acest spirit, actul legislativ impune colaborarea între organismele de reglementare naționale pentru a combate „misiunile”, în special în domenii sensibile precum terorismul și rasismul.

Un alt aspect controversat îl reprezintă obligația de a crea „liste naționale” care să cuprindă proprietarii și adresele outlet-urilor media, conform articolului 6. Deși legea urmărește întărirea libertății presei, criticii avertizează că aceste prevederi ar putea deveni un instrument de control și restricționare a activității jurnalistice, sub masca protecției.

Astfel, în timp ce European Media Freedom Act stabilește un cadru legal ambițios pentru susținerea presei libere, aplicarea sa va trebui monitorizată cu atenție pentru a evita derapaje care să submineze tocmai principiile pe care intenționează să le protejeze.

Articolul 4, Drepturile furnizorilor de servicii media

1. Furnizorii de servicii media au dreptul să își desfășoare activitățile economice pe piața internă fără restricții, cu excepția celor permise în conformitate cu legislația Uniunii.
2. Statele membre vor respecta libertatea editorială efectivă și independența furnizorilor de servicii media în exercitarea activităților lor profesionale. Statele membre, inclusiv autoritățile și organismele lor naționale de reglementare, nu vor interveni și nu vor încerca să influențeze politicile editoriale și deciziile editoriale ale furnizorilor de servicii media.
3. Statele membre vor asigura protecția efectivă a surselor jurnalistice și a comunicărilor confidențiale. Statele membre nu vor lua niciuna dintre următoarele măsuri:
4. (a) să oblige furnizorii de servicii media sau personalul lor editorial să divulge informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale, ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări, sau să oblige orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține astfel de informații să le divulge;
5. (b) să rețină, sancționeze, intercepteze sau inspecteze furnizorii de servicii media sau personalul lor editorial ori să supună aceștia sau sediile lor corporative sau private supravegherii, percheziției și confiscării, în scopul obținerii de informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări, sau să rețină, sancționeze, intercepteze sau inspecteze orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține astfel de informații, ori să supună aceștia sau sediile lor corporative sau private supravegherii, percheziției și confiscării în scopul obținerii unor astfel de informații;
6. (c) să implementeze software de supraveghere intruzivă pe orice material, dispozitiv digital, mașină sau unelte utilizate de furnizorii de servicii media, personalul lor editorial sau orice persoane care, datorită relației lor regulate sau profesionale cu un furnizor de servicii media sau cu personalul său editorial, ar putea deține informații legate de sursele jurnalistice sau comunicările confidențiale ori care ar putea identifica aceste surse sau comunicări.
7. Prin derogare de la alineatul 3, punctele (a) și (b) din acest articol, statele membre pot lua o măsură prevăzută acolo, cu condiția ca aceasta:
8. (a) să fie prevăzută de legislația Uniunii sau națională;
9. (b) să fie conformă cu articolul 52 alineatul (1) din Carta drepturilor fundamentale a Uniunii Europene și cu alte acte normative ale Uniunii;
10. (c) să fie justificată de un motiv imperios de interes public, evaluat de la caz la caz, și să fie proporțională;
11. (d) să fie supusă autorizării prealabile de către o autoritate judiciară sau o autoritate independentă și imparțială de luare a deciziilor sau, în cazuri excepționale și urgente, justificate, să fie autorizată ulterior de o astfel de autoritate fără întârziere nejustificată.