Cu un discurs împachetat în limbaj academic, Nicușor Dan anunță numirea lui Dacian Cosmin Dragoș ca judecător la Curtea Constituțională. Se vorbește despre „personalitate recunoscută”, „poziții echilibrate” și „respect pentru statul de drept”. În realitate, asistăm la același joc vechi de putere: își pun oamenii, își consolidează rețelele, își recompensează fidelii.
Dacian Dragoș nu e vreun simbol al independenței, ci un produs al sistemului academic conectat politic, cu un CV încărcat de funcții numite și proiecte pe bani publici. A fost expert în litigiul Roșia Montană, dar nu și-a făcut niciodată auzită vocea în apărarea interesului național. A lucrat la Codul Administrativ, adică la acel monstru legislativ care a crescut birocrația și a cimentat privilegii pentru clientela politică.
Nicușor Dan ne vinde imaginea unui profesionist, dar în realitate nu face decât să continue tradiția numirilor politice în CCR. În loc să reformeze sistemul, îl capturează. În loc să curețe, își plantează „tehnocrații” docili. Sinecurile sunt aceleași, doar beneficiarii s-au schimbat.
Aceasta nu este o numire „pentru statul de drept”. Este o piesă nouă într-un puzzle vechi, în care regimurile se rotesc, dar poporul rămâne exclus.
