„La fiecare apariție a lui Nicușor Dan mă uit cu o anume voluptate a iubitorului de pantomimă și de film mut și de pe vremea proiecției cu orchestră. Președintele României arată ca un om ajuns în fața unei mașinării stricate sau cu mari probleme, de care nu știe mai nimic și pe care nu o cunoaște. Se vede din stinghereala lui că nu are habar de unde să se apuce”, scrie, în Cotidianul, jurnalistul Cornel Nistorescu.
„În toate (gesturi, vorbe, mișcări, inițiative) trădează și o anume stîngăcie de om care încurcă patentul cu șurubelnița, dar la modul ciupit, într-un fel de abordare prietenoasă, naivă, de tip Mister Bean. Iese dimineața la portiță, umflat de nesomn și de gînduri, cu pleoapele lipite și cu gura neîncălzită de vorbe și se chinuie să răspundă la cele mai năstrușnice întrebări. Nu face declarații. Improvizează. Își dă cu părerea. Se vede că este natur, că vorbește fără text scris de consilieri. Răspunde la întrebări banale, chiar și la cele stupide. Cu rucsacul pe umăr sau fără, cu plăcerea de a se arăta lumii și ziariștilor chiar dacă debitează cele mai cumplite banalități din lume, furnizînd televiziunilor materie și sincroane, amestecate cu gafe, confuzii și propoziții, el gîgîie uneori în stilul „vreau să zic, dar nu-mi iese”. Președintele nostru se poartă ca un mecanic auto super-stresat pe care apasă marea responsabilitate de a repara mașinăria stricată a președintelui României. În plus, se simte copleșit de privirile nerăbdătoare ale populației care își zice în sine:
-„Ia să vedem, poate sau nu poate?”
Drept dovadă că și el crede cam același lucru, mai alaltăieri, la nenorocirea de la salina Praid, zicând că suntem „un stat disfuncțional”. Cînd și-a dat seama ce porumbel a scăpat din gură (o enormitate de tip Klaus Iohannis!?) a adăugat după cîteva secunde și „în multe zone”. Sigur, Nicușor Dan se referea numai la zonele mici, podețe, pescuit, rîuri, băncuțe, prăjituri, intersecții și, eventual, frizerii. Nu la guvern, nu la Primăria Capitalei, nu la guvernul prietenilor săi, nu la Cotroceni, unde un predecesor al său s-a lăsat păgubaș după ce ne-a spus că suntem „un stat eșuat” (K.W. Iohannis), iar un altul, care acum îl susține și-l perie, zis Traian Băsescu, după ce a prăduit flota și le-a învîrtit pe toate și pe toți, ne-a avertizat cu al său „un stat mafiot, că eu știu ce spun”.
Matematician care a abandonat matematica, Nicușor Dan are înclinații de administrator, a rămas cu reflexe de primar și se îndreaptă în grabă spre părerism. Zice ca să zică și apare ca să fie văzut. Și se zbate să reducă deficitul bugetar ca să poată zice că a pornit furtunos și face ceva. De fapt, el nu știe ce-i de făcut și vrea să afle de la alții, iar, dacă soluțiile nu rezistă, saltare, se spală pe mîini, că nu el, matematicianul, ci comisia alcătuită din reprezentanții partidelor și din „consilierii experți”, gen Burnete și Anastasiu-Eurolines, ei au dus situația în bălării.
Nicușor Dan se poartă de parcă n-are acces la cauzalitate și nu corelează nimic cu trecutul. Pentru el parteneriatul cu SUA a intrat în faza „explorărilor tehnice” (care au fost acum 20 de ani) și că „relația noastră” (a lui sau a echipei care îl secondează sau a României) cu SUA „este în curs de ameliorare”, deși în afara susținătorilor săi de la Digi 24, Antena 3, G4 Media nu a pus-o nimeni la îndoială.
Nicușor Dan chiar uită că și el a urcat pe valul ong-ismului cu atîtea campanii și procese pentru parcuri, pentru castori sau pentru urși, pentru lilieci sau pentru broaște cu burta roșie (văzute de unii pe proprietatea unui om care voia să facă o micro-hidrocentrală, iar alții se zbăteau să-l încurce ca să o facă ei).
Cam așa s-au petrecut lucrurile și cu părculețul de la Podul Constanța unde a apărut un Mega Image, cam așa s-a întîmplat cu inundarea salinei de la Praid, pierdută pentru că unii se înfiorau să pună mîna pe o familie de castori. Din acea lume a frînelor progresiste a venit și Nicușor Dan și acum promite să repare mașinăria în care și el a băgat nepricepere, idei naive, bețe, pietre, nisipuri și criterii importate.
Ca mecanicul român surclasat de electronica motoarelor de import, Nicușor Dan se învîrte buimac pe lîngă statul dominat de interimari și de afacerile SRI. Cu vorbe, cu idei, cu inițiative, cu comisii ad-hoc. Dar, mai ales, cu promisiuni.
„Avem o mare problemă legată de deficit, cu marea evaziune fiscală, și e nevoie ca instituțiile, inclusiv serviciile, să se preocupe de problema asta și e o discuție dacă e sau nu e nevoie să modificăm în sensul ăsta Strategia Națională de Apărare”.
Ați înțeles? Îi cheamă iar pe Florian Coldea (să nu-l întrebați de dosarul acestuia de la DNA că roșește tot) și pe L. Kovesi și reia campania lui Traian Băsescu. Va combate evaziunea fiscală cu altă mobilizare a SRI, serviciul reprezentînd o grupare imensă care controlează afaceri publice și private și pe care, oricît ar fugări-o președintele, tot nu va da în vileag marile învîrteli, inclusiv în materie de evaziune.
Combătând-o de atîta vreme, SRI-ul a preluat controlul ei.
Ca să iasă la vopsea și imaginea că țara se schimbă în bine, că va domni ordinea, că de acum înainte de mașinăria publică se ocupă un mecanic care se pricepe și pe care nu-l poți încurca la un radical din trei, poliția sub comanda fonfănită a lui Cătălin Predoiu a declanșat un hei-rup milițienesc cu 300 de percheziții domiciliare într-o zi, cu nu știu cîte aduceri la post, nu știu ce și cîți urmăriți, cum n-au mai fost decît în hei-rupuri similare la debutul altor mandate prezidențiale. Între primele a fost și celebra operațiune „Luna”, cu săltatul fetelor de pe Șoseaua de Centură a Bucureștilor, după care operațiune demonstrativă au aflat și altele și s-au înmulțit și mai tare pe mult mai multe șosele lăturalnice.
În aceste zile în care președintele Nicușor Dan ieșea la portiță arăta ca administratorul unei piețe de cartier pornit spre serviciu și hotărât să le spună reporterilor ce nu merge.
Nici el nu știe ce și cum, dar trebuie să înțelegem cu toții că se va strădui”, scrie Nistorescu.
