Nicușor Dan își publică declarația de avere: 400 de creditori anonimi i-au finanțat campania, dar refuză să spună cine sunt
Președintele Nicușor Dan și-a publicat declarația de avere, dar documentul ridică mai multe semne de întrebare decât oferă clarificări. Acolo apare un detaliu revoltător: nu mai puțin de 400 de persoane l-au împrumutat în campania prezidențială. Cu toate acestea, numele acestora nu sunt făcute publice, iar președintele amână orice explicație, invocând o viitoare conferință de presă.
Președintele României, Nicușor Dan, a publicat recent declarația sa de avere, în conformitate cu obligațiile legale, însă conținutul acesteia a stârnit imediat reacții de indignare. Documentul relevă faptul că nu mai puțin de 400 de persoane fizice l-au împrumutat în campania pentru alegerile prezidențiale, dar numele acestora nu sunt menționate.
Într-o discuție informală cu presa, șeful statului a precizat că a trecut creditorii într-o anexă atașată declarației de avere și că a cerut acordul fiecăruia pentru a le face publice numele. Deși a susținut că va organiza o conferință de presă peste „aproximativ două săptămâni” pentru a detalia acest subiect, refuzul de a face imediat publică lista ridică întrebări grave privind transparența și integritatea procesului electoral.
Mai grav, această situație apare în contextul în care Curtea Constituțională a decis recent ca declarațiile de avere și interese să nu mai fie publicate pe site-ul Agenției Naționale de Integritate și nici pe paginile altor instituții publice. În plus, noile reguli elimină obligativitatea declarării bunurilor și veniturilor soților și copiilor, reducând semnificativ controlul public asupra averilor demnitarilor.
Nicușor Dan a comentat decizia CCR pe 30 mai, spunând că „l-a surprins” și că ar fi legată de protecția datelor personale. Totuși, până la momentul actual nu a fost publicată nicio listă cu numele celor 400 de creditori, deși președintele a afirmat că „nu este o problemă” să o posteze pe site-ul Președinției. În realitate, această lipsă de acțiune concretă contrazice promisiunile de transparență făcute anterior.
Faptul că un candidat la cea mai înaltă funcție în stat a fost finanțat de sute de persoane fizice prin împrumuturi personale și nu prin donații oficiale și transparente, ridică serioase suspiciuni privind eventuale interese ascunse sau relații netransparente. Împrumuturile sunt un instrument mult mai greu de urmărit și de reglementat decât donațiile, ceea ce transformă această practică într-o zonă gri a finanțării politice.
Într-o democrație funcțională, publicul are dreptul să știe cine finanțează campaniile prezidențiale și în ce condiții. Până la publicarea completă și neîntârziată a listei celor 400 de finanțatori, gestul președintelui pare mai degrabă o evitare a responsabilității, nu un act de transparență.
