Ministrul Justiției Radu Marinescu și-a plagiat mai mult de jumătate din teza de doctorat. El a copiat 140 de pagini, inclusiv note de subsol și ”Cuvântul înainte” al tezei 

Jurnalista Emilia Șercan a scris luni în Pressone.ro că ministrul PSD al Justiției, Radu Marinescu, și-a plagiat mai mult de jumătate din teza de doctorat. Potrivit analizei lui Șercan, Marinescu ar fi copiat 140 de pagini din cele 247 ale lucrării, inclusiv ”Cuvântul înainte al tezei”.

Dezvăluirea vinea în contextul în care Radu Marinescu a declanșat joia trecută concursul pentru șefii DNA, Parchetul General și DIICOT.

Radu Marinescu a obținut titlul de doctor în Drept în 2009, la Facultatea de Drept și Științe Administrative din cadrul Universității din Craiova, sub coordonarea profesorului Ion Dogaru.

Cea mai mare parte a conținutului plagiat provine din alte trei lucrări, iar în unele situații calupurile de text preluat cuvânt cu cuvânt se întind chiar și până la 25 de pagini consecutive.  Această tehnică se referă la copiatul cuvânt cu cuvânt al unui text, fără ca acesta să fie marcat cu ghilimele – semnele care demarchează un text preluat – și fără a fi atribuit autorului original, potrivit sursei citate.

Ministrul Radu Marinescu a negat, într-o declarație dată pentru PressOne, că a încălcat standardele de realizare a unei lucrări științifice: “Eu nu consider că am plagiat. Asta pot să vă spun”. Acesta a mai declarat că și-a elaborat teza “în conformitate cu normele timpului și sub coordonarea unui profesor academician reputat”.

Marinescu și-a justificat plagiatul invocând o presupusă „lipsă a normelor” și o presupusă „lipsă a legislației”, un fapt fals arată PressOne, pentru că în 2009, atât normele academice, cât și legea, prevedeau evidențierea prin semnele ghilimelelor a porțiunilor copiate din lucrările altor autori.

Marinescu a susținut că doctoratul plagiat nu i-a adus niciun beneficiu în carieră, deși a confirmat că la Universitatea „Titu Maiorescu” a fost lector titular. Această poziție nu poate fi ocupată, conform standardelor academice, în absența doctoratului.

În secțiunea intitulată „Cuvânt înainte” – în care autorul își prezintă propriul argument în legătură cu cercetarea realizată –, mai bine de jumătate de pagină este preluată fără ghilimele din volumul Bazele dreptului civil, Teoria generală, Vol. I, lucrare apărută în 2008 și semnată de Ion Dogaru, coordonatorul de doctorat al lui Marinescu, alături de Nicolae Popa, Dan Claudiu Dănișor, Sevastian Cercel, potrivit Pressone.

Dogaru, Dănișor și Cercel au fost cu toții decani ai facultății care i-a acordat titlul de doctor lui Marinescu.

Restul conținutului descoperit plagiat în teza de doctorat a lui Radu Marinescu, cu titlul Sistemul mijloacelor de probă în procesul civil, provine din alte trei lucrări publicate anterior susținerii acesteia din 2009, potrivit sursei citate. Cea mai mare parte a conținutului descoperit ca fiind plagiat în lucrarea de doctorat a lui Radu Marinescu provine dintr-un volum care nu a fost citat nicio singură dată în întreg conținutul tezei de doctorat a ministrului Justiției Radu Marinescu și nici nu a fost inclus în Bibliografie. Volumul se intitulează Înscrisurile. Mijloace de probă în procesul civil, apărut în 1998 la Editura All, semnat de Florea Măgureanu – fost profesor universitar la Facultatea de Drept din cadrul Universității Româno-Americane. Este vorba despre 62 de pagini din cele 140 în care există conținut plagiat.

O altă lucrare din care a plagiat Radu Marinescu are titlul Probele în procesul civil și a apărut sub semnătura Mariei Fodor la Editura Universul Juridic, în 2006, scrie Pressone. Cele 26 de pagini de text plagiat în teza ministrului Justiției din această lucrare au fost copiate cu tot cu note de subsol.

Alte 53 de pagini din doctoratul lui Radu Marinescu sunt plagiate din lucrarea Probele în procesul civil, apărută în anul 1996 la Editura AnkaRom din Iași și semnată de Radu Dumitru și Dan Tudurache. Lucrarea nu a fost citată nici măcar o singură dată în întreg conținutul tezei de doctorat a ministrului Justiției Radu Marinescu și nici nu a fost inclusă în Bibliografie, potrivit lui Șercan.