‘Metroul rachetelor’ din Iran: sistemul subteran imposibil de distrus care sfidează atacurile SUA și ale Israelului

Un munte de granit situat la sud de Yazd ascunde de două decenii unul dintre cele mai sofisticate sisteme de arme ale Iranului. În loc să amenajeze un simplu buncăr, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a construit o rețea de transport subteran pentru rachete balistice, complet echipată cu propria cale ferată internă, îngropată la adâncimi de până la 500 de metri, inaccesibile oricărei bombe convenționale.

Tunelurile subterane: cum funcționează „metroul rachetelor”

Sistemul permite deplasarea focoaselor și lansatoarelor între sălile de asamblare și depozitele subterane, conectând între trei și zece ieșiri antiexplozive săpate în versantul muntelui.

Vehiculele de tip TEL circulă pe șine până la ieșire, lansează rachetele și se retrag înainte ca avioanele de atac să poată răspunde. Această ingeniozitate permite IRGC să mențină activitatea complet operațională chiar și în condiții de bombardament intens.

Atacurile recente asupra Yazd, fără efect asupra infrastructurii subterane

Statele Unite și Israelul au efectuat lovituri asupra complexului Yazd Imam Hussein pe 1, 6 și 17 martie. Imaginile din satelit arată portaluri prăbușite, puțuri de ventilație crateratizate și distrugeri la suprafață, însă infrastructura invizibilă rămâne intactă. Chiar și după trei săptămâni de atacuri precise, sistemul subteran a continuat să asigure lansarea rachetelor către ieșirile supraviețuitoare.

Un incident de pe 20 martie, când o rachetă balistică a eșuat lângă Parcul Kohistan din Yazd, a confirmat că rachetele sunt manipulate și transportate prin tuneluri până la ieșiri separate, iar infrastructura de cale ferată rămâne funcțională indiferent de atacurile aeriene.

Inginerie simplă, dar devastatoare

Fiecare ușă antiexplozivă reprezintă un punct de ieșire separat. Dacă o ușă este distrusă, sistemul feroviar redirecționează automat rachetele către alte ieșiri. În plus, IRGC poate umple temporar cu pământ și beton ușile lovite, reexcavându-le după încetarea bombardamentului.

Analiza prin satelit, realizată de Alma Research, arată că un munte de granit situat la sud de Yazd ascunde, de peste două decenii, unul dintre cele mai sofisticate sisteme de armament ale Iran. În locul unui simplu buncăr, Corpul Gardienilor Revoluției Islamice (IRGC) a construit o rețea subterană de transport pentru rachete balistice, dotată cu o cale ferată internă, amplasată la adâncimi de până la 500 de metri, inaccesibile armelor convenționale.

Tunelurile subterane: cum funcționează sistemul

Rețeaua permite transportul focoaselor și lansatoarelor între zonele de asamblare și depozitele subterane, conectând între trei și zece ieșiri antiexplozive săpate în versantul muntelui.

Vehiculele de tip TEL circulă pe șine până la punctele de lansare, de unde rachetele sunt trase, iar apoi se retrag înainte de un eventual contraatac aerian. Acest mecanism permite menținerea operațiunilor chiar și în condiții de bombardament intens.

Atacurile asupra Yazd nu au afectat infrastructura subterană

Statele Unite și Israel au lansat atacuri asupra complexului Yazd Imam Hussein pe 1, 6 și 17 martie. Imaginile din satelit indică distrugeri la suprafață, inclusiv portaluri prăbușite și puțuri de ventilație afectate, însă structura subterană a rămas intactă. Chiar și după trei săptămâni de lovituri precise, sistemul a continuat să funcționeze și să permită lansarea rachetelor.

Un incident din 20 martie, când o rachetă balistică a eșuat lângă Parcul Kohistan din Yazd, a confirmat că transportul și manipularea rachetelor se realizează prin tuneluri către ieșiri separate, iar infrastructura feroviară rămâne operațională.

Un sistem flexibil și rezistent

Fiecare ușă antiexplozivă funcționează ca punct independent de lansare. Dacă una este distrusă, sistemul redirecționează automat rachetele către alte ieșiri. În plus, intrările afectate pot fi temporar acoperite cu pământ și beton, urmând să fie refăcute ulterior.

Analiza realizată de Alma Research confirmă extinderea rețelei feroviare. Israel Defense Forces estimează că aproximativ 60% din infrastructura de lansare a fost distrusă, în timp ce evaluările americane indică faptul că 50% din capacitate rămâne activă.

Granitul, o barieră naturală de netrecut

Bomba GBU-57 Massive Ordnance Penetrator poate penetra până la 60 de metri de beton armat sau 40 de metri de rocă medie. În schimb, granitul din zona Yazd depășește această rezistență de peste douăsprezece ori. Astfel, infrastructura amplasată la 500 de metri adâncime rămâne inaccesibilă armelor existente.

Războiul se mută sub pământ

Rachetele lansate către Arad, Dimona sau alte ținte sunt asamblate și transportate prin această rețea subterană. IRGC nu a dezvoltat doar arsenalul, ci și un sistem permanent de transport protejat.

Această infrastructură transformă muntele într-un adevărat „metrou al rachetelor”, demonstrând că atacurile aeriene convenționale nu pot opri activitatea strategică a Iranului.irmă configurația extinsă a căilor ferate. Israel Defense Forces au estimat că aproximativ 60% din infrastructura de lansare a fost distrusă, în timp ce SUA apreciază că 50% din capacitate rămâne activă sub munte.

Granitul, cea mai sigură apărare

GBU-57 Massive Ordnance Penetrator, cea mai puternică bombă pentru buncăre, poate penetra maxim 60 de metri de beton armat sau 40 de metri de rocă medie. Granitul munților Yazd, însă, depășește această rezistență de peste douăsprezece ori. Căile ferate subterane, aflate la 500 de metri adâncime, rămân inaccesibile oricărei arme existente, transformând geologia în cea mai eficientă apărare.

Dovada că IRGC nu s-a pregătit doar prin dezvoltarea rachetelor

Fiecare rachetă lansată către Arad, Dimona sau alte ținte a fost asamblată și transportată prin aceste tuneluri subterane. IRGC nu s-a pregătit doar prin dezvoltarea rachetelor, ci prin construirea unui sistem permanent și invincibil de transport. Rachetele sunt înlocuibile; căile ferate sunt indestructibile.

Această infrastructură transformă muntele de granit într-un adevărat „metrou al rachetelor”, demonstrând că atacurile aeriene tradiționale nu mai pot opri total activitatea strategică a Iranului.