Ilfovul, aflat practic lipit de Capitală, ar trebui să fie una dintre cele mai curate și mai bine administrate zone ale României. În realitate, județul arată pe alocuri ca o groapă de gunoi în aer liber. Deșeuri aruncate pe câmpuri, pe marginea drumurilor, lângă șantiere, lângă păduri — iar autoritățile privesc neputincioase, absente sau pur și simplu indiferente.
În loc să existe controale, amenzi și o strategie clară de gestionare a deșeurilor, avem doar promisiuni și declarații sterile. Nimeni nu răspunde pentru imaginea deplorabilă a județului, iar firmele de salubritate se comportă ca și cum ar avea monopol pe nepăsare. Gunoiul se adună, dar responsabilitatea nu o asumă nimeni.
Ilfovenii trăiesc cu frustrarea că plătesc taxe, însă nu primesc servicii. Drumuri murdare, zone „moarte” transformate în depozite ilegale, mirosuri pestilențiale și un peisaj care arată mai degrabă a abandon administrativ decât a județ modern, în plină dezvoltare. Situația nu mai ține de capacitate, ci de voință. Iar voința lipsește cu desăvârșire.
Dacă autoritățile continuă să întoarcă privirea, Ilfovul va deveni simbolul neputinței administrative: aproape de București, dar la ani-lumină distanță de civilizație.
