un editorial de Marius Ghilezan
Priviți-i, cum se duc și se-nchină Amurgului Apus! Îi recunoști ușor după ciudatele fizionomii ale pârâților, care de frică să nu li se caută prin arhivele STASI sau ale Securității obediența față de Moscova, se dau azi mari euroatlantiști.
Repetă ca melița colectivă vorbele dogite ale propagandei. Dacă-i contrazici, devin nevricoși. Nu acceptă opinii contrare. Sunt deținătorii adevărul absolut. Au devenit sculele de resetare ale lumii tradiționale. Cineva avea să-mi spună după Revoluție: “blestemul nației române e ca la putere să ajungă copiii slugilor!” Și iată că, azi, un fiu de cojocar e președinte.
Partidele istorice au fost invadate după revoluție de veleitari și de carieriști, unii veniți în ițari și cu bocceluță la sediile centrale. Se prefăceau că sunt anticomuniști, crezând că datul cu subsemnatul la Secu nu va fi dezvăluit niciodată!
Subjugați păcatelor, s-au predat
I-am mirosit încă de la început! Erau pregătiți să facă fel de fel de coțcării, pe care ei le numeau “combinații.” S-au îmbogățit în doi-trei ani, câți boierii de altădată în generații întregi! Cum? Folosind mecanismele puterii și lipsa unei legislații penale adaptate vremurilor, iar, păpușăriți de capetele de pod ale rețelelor informative, au reușit minunea: din slugi să devină patroni.
Șantajați cu angajamentele luate sub proprie semnătură, “au turnat, dar s-au și împlinit financiar și trupește,” reprezintă azi batalionul de luptă a noii dogme progresiste. Azi, îi vezi prin cârciumile de lux, răsfirându-și buhaiurile de gherțoi, vitipurând împotriva săracilor. N-ar merge pe front, dar dau lecții despre învingător.
N-are cine să le readucă aminte cum își făceau din balegă păpuși și cum duceau ciurdele de vite la păscut, pentru un leuț mai acătări! Neamurile de slugi se bucură de arestarea memoriei.
Euroatlantiștii de azi au fost recrutați, la fel ca-n anii sovromizării României, din tâlharii satelor și din putorile de la oraș.
Euroatlantismul i-a făcut boieri
Nu știu să rezolve o ecuație cu trei necunoscute, darmite să citească și să interpreteze un bilanț, dar ei sunt vajnicii posesori de yacht-uri, offshore-uri și palate boierești de arâtat săracilor. Le e o imensă ciudă pe cei care le-au cunoscut devenirea și originea proletar marxistă! Foști turnători la Securitate scriu astăzi liste de putiniști. Amenință, compun discursuri ale urii, amețesc de furia viscerală, te miri cum de nu plesnesc burdihanele, de atâta criză de fiere și de inimă rea.
Prea tineri să fie bolșevici, dirijați de Intelligence-ul românesc, care din timpul Administrației Constantinescu, a rotit-o ca la Ploiești spre stratosferele euro-atlantice, sunt mari promotori ai așa ziselor valori progresiste. Nu am zis nici atunci, nu o spun nici acum că reintegrarea în concernul statelor civilizate e un rău. E bine că ne-am reîntors în Europa, din care tot ei, vajnicii creatori ai atlantismului ne-au țâpat afară prin acordul secret de la Yalta. N-am intrat în comunism cu voia bună. Unii dintre noi ne-am pierdut moșiile și pădurile. Alții au înfundat pușcăriile pentru că erau “dușmani ai poporului.”
Rezistența din Munți, formată exclusiv din legionari, i-a așteptat degeaba pe americani. După noul acord de la Malta, reformularea visului a devenit dezirabilă. Târziu au venit. Au recrutat tot ce era de recrutat dintre agenții serviți de noua Securitate. Și în locul boierilor și ale elitelor interbelice s-a întronat falnic burghezia de rețea.
Pe când bunicii atlantiștilor de azi îngroșau rândurile brigadierilor, iar hoții deveneau procurori, sentințele de condamnare ale elitelor nefrecventabile pentru Politburo-ul acelor vremi erau date de Tribunalele poporului. Noua pecingine de aparat, ajunsă să domnească, în locul lui Vodă, nici nu visa că progeniturile se vor da cu “dușmanul,” peste ani, călcând pe memorie și pe alte vieți.
Urmașii brigadierilor și ai procurorilor sovietici s-au dat cu noii stăpâni ai lumii
Se cutremură crucile în mormintele cu stea, în loc de cruce, ce au ajuns urmașii! Sufletele lor pierdute au, totuși, o mulțumire: aroganța și cretinismul rămân amprente genetice. Am mai spus-o de multe ori, genetica slugii nu e aceeași cu inteligența moștenită.
Cum urlă ei în stânga și-n dreapta că nu suntem destul de euratlantiști, că nu mâncăm cu polonicul lor de la comandament borhotul propagandei progresiste.
America bunicilor nu mai e America de azi, o spun toți care au cunoscut-o din interior. Neomarxismul promovat de “părțile interesate,” aceleași care au finanțat prima Revoluție bolșevică, a zăpăcit mințile tinerelor generații cu agende parazitare vieții.
De la Visul american, la Americastroika
Noua Americastroika e o Perestroikă în travesti. Pentru că cea mai democratică și închegată Constituție a lumii spune la primul articol că Legislativul nu poate promova nicio lege care să îngrădească libertatea de opinie și de mișcare, au inventat instituții de tip fact-ckeck, algoritmi și orașe de cincisprezece minute pentru a lovi în libertatea care derivă doar de la Dumnezeu.
Propagatorii urii de sistem, adunați în hoardele neomarxiste, se comportă exact ca vechii bolșevici: „cine nu e cu noi, e împotriva noastră.”
Cred că nu greșim dacă îi asemuim pe euroatlantiștii de azi cu sovromiștii de ieri.
